După mulți „pași” făcuți de pionierii Aviației în România, dar și de anumite Instituții interesate (Guvernul României, Armata Română ș.a.), în anul 1910 a fost înființată Aviația Militară Română. Mulți dintre cititorii noștri știu că primul avion militar proiectat de Aurel Vlaicu, a fost construit de Arsenalul Armatei Române; acesta a zburat în ziua de 17 Iunie 1910, așa cum găsim consemnat în volumul „Calendarul Tradițiilor Militare” (București, 2010).
În anul 1911, au fost brevetați primii Ofițeri cu atribuții de piloți; un an mai târziu (1912), a fosta înființată în premieră „Școala de Zbor”. În anul 1913, a fost promulgată prima Lege de Organizare a Aeronauticii. În anul 1915, a fost înființat „Corpul de Aviație”, iar Aviația a fost decretată armă/specialitate de sine stătătoare.
Tot în anul 1915, a fost emisă „Insigna de Aviator Român”: pentru Ofițeri, Insigna a fost confecționată din metat argintiu și era purtată pe piept în partea stângă; pentru Subofițeri, era realizată din mătase argintie și era purtată pe mâneca stângă a uniformei. În anul 1916, a fost înființată Artileria Antiaeriană sub comanda „Corpului de Artilerie Antiaeriană”, care la rândul său era subordonat Cetății București. Avea în componență specialiști din rândul Cadrelor și al Trupelor de Artilerie de Fortificații; aveau tunuri pe care le-au adaptat pentru tragerile antiaeriene, prin contribuția Coloneilor: Burileanu și Negrei.
Peste 1 an (1917), a fost creată „Direcția Aeronauticii” din „Marele Cartier General Român”.
Aviația militară Română, în cadrul Armatei României, a participat la marile asalturi de luptă din sudul Moldovei: Mărăști, Mărășești, Oituz, precum și în misiuni de culegere de informații, atacuri asupra pozițiilor inamice, vânătoare și apărare.
După anul 1920, au urmat ani pentru cea de-ll-a generație pentru cei din Aviație și din Artileria Antiaeriană. Au fost formate „Flotilele Aeriene” și „Regimentele Antiaeriene”. În anul 1923, s-a înființat „Inspectoratul General al Aeronauticii” în cadrul „Statului Major General”.
La data de 1 Ianuarie 1924, Aeronautica a devenit o Categorie de Forțe sub comanda „Inspectoratului General al Aeronauticii”, iar în anul 1932 a fost organizat „Subsecretariatul de Stat al Aerului” în cadrul Ministerului de Război. În anul 1936 a fost instituit „Ministerul Aerului și Marinei”, cele doă arme/specialități ajungând la cea mai înaltă formă de autonomie și decizie! Prima personalitate care a ocupat funcția de Ministru, a fost Comandorul (r), Ing. Radu Irimescu, veteran din Primul Război Mondial. Din nefericire, acest Minister a fost desființat în luna Septembrie a anului 1940…Nu trebuie uitate luptele la care a participat Aviația și Artileria-antiaeriană, alături de celelalte arme ale Armatei Române în cel De-al ll-lea Război Mondial, între anii 1941-1945.
În anul 1950, „Aviația Militară Română”, a primit titulatura de „Forțele Aeriene Militare”. În perioada 1951-1960, „Forțele Aeriene Române”, au demarat un plan de înzestrare modernă, specific unei Țări în perioada postbelică: Unitățile de Aviație au fost dotate cu: avioane cu reacție, elicoptere, Stații de Radiolocații și rachete sol-aer. În anul 1962, au fost aduse avioanele MIG-21, F-13 (în prima variantă, nu avea radiolocator de bord).Tot în acea perioadă, Regimentul 91 Aviație-vânătoare de la Deveselu-Caracal, a fost dotat cu avioane MIG-21, modernizând Escadrila de acolo.
În anul 1971, a fost schimbată titulatura „Forțelor Aeriene Militare” în „Aviația Militară”; tot în acel an, la 1 Mai a fost creat „Comandamentul Aviației Militare”. În anul următor (1972), „Aviația Civilă” a fost trecută în subordinea MApN; în cadrul acestui Minister, a fost creat „Comandamentul Aviației Civile-TAROM”, care și-a încetat activitatea în anul 1976, însă în locul său a fost înființat „Departamentul Aviației Civile”, evident în cadrul aceluiași Minister.
În perioada 1971-1985, Industria Aeronautică Română, a produs pentru Forțele Aeriene: elicoptere IAR-316 și IAR-330, avioane de Școală, faza l.: IAR-823, avionul de atac la sol IAR-93 și avionul-Școală cu reacție IAR-99.
O perioadă foarte importantă în acest domeniu, a fost participarea între 14-22 Mai 1981, a Cosmonautului Român Ing.Aviator (Ofițer) Dumitru-Dorin Prunariu la Misiunea Soiuz 40. Acesta, împreună cu Leonid Popov, a realizat experimente științifice, majoritatea de concepție românească și cu aparatură preponderent românească.
La data de 2 Martie 1990, a fost inaugurat „Muzeul Aviației”; în prezent, „Muzeul Național al Aviației Române”, cu sediul în hangarele din zona de sud a ex-Aerodromului Militar Pipera (Șoseaua Fabrica de Glucoză). A urmat apoi un mare proces de reorganizare al Forțelor Aeriene Române; în anul 1993, a fost creat „Statul Major al Aviației și Artileriei Anti-aeriene”, apoi în anul 2000, transformarea în „Statul Major al Forțelor Aeriene”, care are rolul de a coordona apărarea spațiului aerian al României.
În anul 1994, România a semnat aderarea la „Pactul pentru Pace”, marcând încă o etapă spre integrarea în structurile euro-atlantice. Au urmat Programe de modernizare a tehnicii existente, a capacității de luptă a „Forțelor Aeriene Române”; din anul 2005, „Forțele Aeriene Române” au participat la diverse misiuni în teatre de operațiini, sau în zone pentru menținere a păcii: Althea (Bosnia, 2005), KAIA (Afganistan 2006 și 2011-2012), Baltica 07 (Țările Baltice, 2007) ș.a.
Pentru toți care au activat în Aviația Română, Militară sau Civilă, Veșnică recunoștiință! Celor activi, La mulți și Binecuvântați ani, nu doar la 20 Iulie, ci mereu!
Maricela-Paraschiva Buicescu, membru UZPR-Olt.
