În pragul Sfintelor Sărbători Pascale ortodoxe, când lumina, speranța și reflecția capătă o semnificație profundă, oferim cititorilor noștri un moment cu adevărat special: un interviu în exclusivitate cu Dumitru Dorin Prunariu – primul cosmonaut român și o personalitate emblematică a științei și explorării spațiale.
Un nume care nu înseamnă doar performanță și curaj, ci și inspirație, viziune și o legătură profundă cu valorile culturale românești, fiind totodată simbolul și patronul spiritual al Centrului Cultural Româno-German din Nürnberg.
În acest interviu, vă invităm într-o călătorie fascinantă dincolo de limitele Pământului – acolo unde cerul nu mai este limita, ci începutul. Vom descoperi împreună povești despre zbor, despre cosmos și despre univers, dar și reflecții profunde despre viață, destin și locul omului în infinit. Dincolo de tehnică și știință, vom pătrunde într-un dialog care aduce în prim-plan emoția, responsabilitatea și frumusețea de a privi lumea de sus – la propriu și la figurat.
Un interviu ca un scenariu de film, în care realitatea depășește ficțiunea, iar vocea celui care a atins stelele ne reamintește, mai ales de Paște, că lumina vine întotdeauna din interior.
Vă invităm să descoperiți această întâlnire unică.
1. Domnule Prunariu, sunteți singurul cosmonaut român care a ajuns în spațiu. Cum v-a schimbat această experiență perspectiva asupra Pământului și asupra rolului umanității în univers?
Spațiul îți schimbă radical perspectiva. Când privești Pământul din orbită, nu mai vezi granițe, nu mai vezi conflicte, vezi doar o planetă extraordinar de frumoasă și fragilă. În acel moment înțelegi că omenirea are, dincolo de toate diferențele, un destin comun.
Pentru mine, aceasta a fost una dintre cele mai puternice revelații: că trebuie să învățăm să gândim mai mult ca locuitori ai aceleiași planete și mai puțin ca adversari separați de frontiere.
2. Privind în urmă la misiunea dumneavoastră spațială, care au fost cele mai importante lecții personale și profesionale pe care le-ați învățat?
Am învățat că performanța adevărată se construiește prin disciplină, pregătire și încredere în echipă. În spațiu nu există succes individual în sensul obișnuit al cuvântului. Totul este rezultatul unei munci colective impecabile.
Pe plan personal, am învățat și modestia. Cosmosul te face să înțelegi cât de mult mai avem de cunoscut și cât de important este să rămâi lucid, echilibrat și responsabil.
3. După zborul dumneavoastră cosmic, ați rămas implicat în numeroase programe internaționale de cooperare spațială. La ce proiecte sau inițiative spațiale participați în prezent?
Sunt implicat în continuare în inițiative legate de cooperarea internațională în spațiu, de utilizarea sa pașnică, de sustenabilitatea activităților orbitale și de viitorul explorării lunare. Mă preocupă mult și partea de educație, pentru că viitorul domeniului spațial depinde enorm de generațiile tinere.
Încerc să pun experiența acumulată în slujba unor proiecte care privesc nu doar tehnologia, ci și responsabilitatea cu care omenirea trebuie să meargă mai departe în Cosmos.
4. Fundația dumneavoastră este cunoscută pentru promovarea educației și științei. Care sunt principalele proiecte ale Fundației Dumitru-Dorin Prunariu și ce impact au asupra tinerilor din România?
Fundația urmărește să apropie tinerii de educație, știință, cultură și modele de viață bazate pe seriozitate și curiozitate. Susținem inițiative care încurajează interesul pentru cunoaștere și pentru domenii de viitor, în special cele legate de știință și tehnologie.
Cred că cel mai important impact este cel inspirațional. Dacă un tânăr pleacă dintr-o întâlnire sau dintr-un proiect al fundației cu mai multă încredere în propriile posibilități, atunci am câștigat ceva esențial.
5. Ce rol considerați că ar trebui să joace România în dezvoltarea viitoare a programelor spațiale europene și internaționale?
România ar trebui să fie mai prezentă, mai strategică și mai ambițioasă în domeniul spațial. Avem inteligență, avem specialiști, avem tradiție, dar trebuie să transformăm aceste resurse în proiecte coerente și în prezență reală în marile programe europene și internaționale.
Nu trebuie să ne comparăm inutil cu marile puteri, ci să devenim foarte buni în domeniile în care putem aduce valoare clară și competitivă. Si pentru a face acest lucru trebuie să avem mai multă viziune, care noilor conducători mai puțin experimentați le lipsește.
6. Programul Artemis, inclusiv misiunea Artemis II, marchează un nou capitol în explorarea spațiului. Cum priviți aceste evoluții și ce semnificație au ele pentru umanitate?
Le privesc ca pe un moment istoric. Artemis nu înseamnă doar revenirea spre Lună, ci începutul unei noi etape a explorării umane dincolo de orbita joasă a Pământului. Este, într-un fel, reluarea unui mare vis, dar într-o formă mult mai matură și mai complexă.
Pentru umanitate, semnificația este uriașă: redeschidem drumul către spațiul profund și, odată cu el, către întrebări mari despre viitor, cooperare și responsabilitate.
7. Artemis II, relizat cu success, a dus oameni la cea mai mare distanță de Pământ atinsă de o misiune umană după era Apollo. Cum vedeți impactul simbolic și științific al acestui moment?
Simbolic, este un mesaj foarte puternic: omenirea nu a renunțat la curajul de a merge mai departe. După o perioadă lungă în care ne-am concentrat pe orbita apropiată a Pământului, reîncepem să privim din nou spre distanțe mari.
Din punct de vedere științific și tehnic, această misiune este esențială pentru tot ce va urma. Ea pregătește pașii următori, iar fără astfel de etape solide nu putem vorbi serios nici despre baze lunare, nici despre Marte.
8. În opinia dumneavoastră, care sunt marile obiective ale explorării spațiale în următoarele două decenii: întoarcerea pe Lună, colonizarea Lunii sau misiuni spre Marte?
În următoarele două decenii, cred că Luna va fi obiectivul principal și cel mai realist. Nu doar ca destinație simbolică, ci ca spațiu de testare pentru tehnologii, cooperare internațională și prezență umană de durată.
Marte rămâne marele orizont, dar drumul spre Marte trece, aproape inevitabil, prin experiența pe care o vom acumula pe și în jurul Lunii.
9. Cum s-a schimbat explorarea spațială de la perioada programelor sovietice și americane din anii ’80 până la actuala eră a colaborării internaționale și a companiilor private?
S-a schimbat enorm. În anii ’80, spațiul era în mare parte terenul marilor puteri și al programelor strict de stat. Astăzi, tabloul este mult mai divers: agenții spațiale, parteneriate internaționale, companii private, universități, start-up-uri.
Această deschidere a accelerat progresul, dar a făcut și spațiul mai aglomerat, mai competitiv și mai dificil de gestionat. Tocmai de aceea, cooperarea internațională rămâne esențială.
10. În prezent, tehnologiile bazate pe inteligență artificială devin tot mai importante. Cum credeți că va influența AI explorarea spațiului și activitatea astronauților?
Inteligența artificială va deveni un instrument extrem de important în explorarea spațiului. Va ajuta la analiza datelor, la diagnosticarea rapidă a problemelor, la planificarea operațiunilor și la creșterea siguranței misiunilor.
Pentru astronauți, AI va fi un partener tehnologic valoros. Nu va înlocui judecata umană, dar o va sprijini tot mai mult, mai ales în situații complexe și în misiuni de lungă durată.
11. Credeți că inteligența artificială ar putea înlocui parțial rolul astronauților în anumite misiuni sau va rămâne doar un instrument de suport?
În anumite misiuni, da, AI și sistemele autonome pot prelua o parte din sarcini. Mai ales în explorarea robotică, în operațiuni repetitive sau în analiza unor volume uriașe de date.
Dar omul va rămâne esențial acolo unde contează decizia complexă, adaptarea rapidă, intuiția și, foarte important, dimensiunea umană a explorării. Spațiul nu înseamnă doar tehnologie, ci și prezență umană care are sensul ei aparte.
12. Privind la evoluția tehnologică actuală, cum vedeți lumea peste 10–20 de ani, atât din perspectiva explorării spațiale, cât și a societății în general?
Cred că vom trăi într-o lume mult mai tehnologizată, mai automatizată și mai dependentă de sisteme inteligente și de infrastructuri spațiale. Spațiul va influența tot mai mult viața de zi cu zi, chiar și atunci când oamenii nu își vor da seama.
Dar adevărata întrebare nu este doar ce vom putea face tehnologic, ci dacă vom avea și maturitatea de a folosi aceste puteri în mod responsabil. Acolo se va decide, de fapt, viitorul nostru.
13. Ce sfat le-ați oferi tinerilor care visează astăzi să devină astronauți sau să lucreze în domeniul aerospațial?
Să nu renunțe la vis, dar să înțeleagă că visul cere muncă serioasă. Domeniul aerospațial nu se bazează pe spectaculos, ci pe competență, rigoare, caracter și perseverență.
Le-aș mai spune că nu există un singur drum către spațiu. Nu toți trebuie să devină astronauți. Spațiul are nevoie de multe tipuri de inteligență și de multe profesii.
14. În timpul zborului dumneavoastră ați avut ocazia să priviți Pământul din orbită. Ce mesaj credeți că transmite această perspectivă despre fragilitatea planetei și responsabilitatea noastră față de mediul înconjurător?
Mesajul este simplu și profund: Pământul este fragil și trebuie protejat. Din spațiu, atmosfera pare incredibil de subțire, iar această imagine rămâne cu tine pentru totdeauna.
Înțelegi imediat că nu avem o altă casă și că responsabilitatea față de mediu nu este un slogan, ci o condiție a supraviețuirii și a demnității noastre ca civilizație.
15. Dacă ați avea posibilitatea să participați la o nouă misiune spațială astăzi, ce tip de misiune ați alege și de ce?
Aș alege o misiune legată de explorarea Lunii sau de pregătirea unei prezențe umane durabile dincolo de orbita joasă a Pământului. Pentru că acolo se scrie, cel mai probabil, următorul mare capitol al aventurii umane în spațiu.
M-ar atrage o misiune cu valoare științifică, dar și simbolică, una care deschide drumuri și lasă ceva important în urmă.
16. Mai multe instituții educaționale și culturale din lume vă poartă numele. Ce înseamnă pentru dumneavoastră acest tip de recunoaștere internațională și cum vedeți responsabilitatea pe care o implică?
Este o onoare care mă emoționează, dar pe care o privesc și ca pe o responsabilitate. Când numele tău este asociat cu o instituție, el trebuie să rămână legat de valori clare: seriozitate, educație, demnitate, inspirație.
Nu văd aceste lucruri ca pe simple gesturi simbolice, ci ca pe o invitație de a rămâne prezent și util pentru comunitățile care fac asemenea alegeri.
17. Un exemplu important este Centrul Cultural Dumitru Dorin Prunariu din Nürnberg. Ce v-a determinat să acceptați ca acest centru cultural să vă poarte numele?
Am acceptat pentru că am simțit că nu este vorba doar despre un nume, ci despre o misiune. Un centru cultural poate deveni un spațiu de legătură între identitate, educație, dialog și viitor.
Dacă numele meu poate susține această idee și poate inspira oamenii, atunci am considerat că este un gest pe care îl primesc cu recunoștință și respect.
Legat de Nürnberg, să nu uităm că în zona lui metropolitană, la Feucht, a trait mulți ani savantul Hermann Oberth, părintele navigației spațiale, născut, educat și trăit o bună parte din viața activă pe teritoriul României, cu care am avut legături strânse și pe care l-am vizitat aici acasă la el, iar el m-a onorat întotdeuna ca prim cosmonaut din țara lui natală. De aici și legătura mea cu Nürnberg.
18. Ce mesaj le transmiteți românilor și tuturor vizitatorilor care trec pragul Centrului Cultural „Dumitru Dorin Prunariu” din Nürnberg?
Le transmit să privească acest centru ca pe un loc al întâlnirii dintre cultură, educație și speranță. Un astfel de spațiu poate apropia oamenii, poate crea dialog și poate deschide drumuri pentru cei tineri.
Românilor din diaspora le-aș spune să își păstreze identitatea cu demnitate și să o transforme într-o forță de construcție, nu doar într-o amintire.
19. Ce tip de proiecte culturale, educaționale sau științifice considerați că ar trebui dezvoltate în cadrul acestui centru pentru a apropia comunitatea de valorile culturii și științei?
Aș vedea aici conferințe, întâlniri cu personalități, ateliere pentru copii și adolescenți, expoziții interactive, seri culturale, dezbateri despre știință, tehnologie și viitor.
Mi se pare foarte important ca tinerii să descopere că știința poate fi fascinantă, iar cultura poate fi vie și actuală. Un centru modern trebuie să unească aceste lumi, nu să le țină separate.
20. Cum vedeți rolul unor astfel de instituții culturale în diaspora românească, mai ales în promovarea educației, științei și inspirației pentru generațiile tinere?
Le văd ca pe niște repere extrem de importante. În diaspora, astfel de instituții pot păstra legătura cu rădăcinile, dar în același timp pot deschide ferestre largi spre viitor.
Pentru generațiile tinere, ele pot deveni locuri în care identitatea, educația și aspirația se întâlnesc firesc. Iar acesta este un lucru de mare valoare.
Ionela van Rees- Zota-
Jenseits der Sterne, nah am Herzen – ein exklusives Gespräch mit dem Kosmonauten Dumitru Dorin Prunariu im Licht des Osterfestes
Am Vorabend der orthodoxen Osterfeiertage, wenn Licht, Hoffnung und Besinnung eine besondere Bedeutung erlangen, bieten wir unseren Leserinnen und Lesern einen ganz besonderen Moment: ein exklusives Interview mit Dumitru Dorin Prunariu – dem ersten rumänischen Kosmonauten und einer herausragenden Persönlichkeit der Wissenschaft und Weltraumforschung.
Ein Name, der nicht nur für Leistung und Mut steht, sondern auch für Inspiration, Vision und eine tiefe Verbundenheit mit den rumänischen kulturellen Werten. Zugleich ist er Namensgeber und symbolische Persönlichkeit des Rumänisch-Deutschen Kulturzentrums in Nürnberg.
In diesem Interview laden wir Sie zu einer faszinierenden Reise jenseits der Grenzen der Erde ein – dorthin, wo der Himmel nicht mehr das Limit ist, sondern der Anfang. Gemeinsam entdecken wir Geschichten über den Flug ins All, über den Kosmos und das Universum, aber auch tiefgehende Gedanken über das Leben, das Schicksal und den Platz des Menschen im Unendlichen.
Jenseits von Technik und Wissenschaft eröffnet sich ein Dialog voller Emotion, Verantwortung und der besonderen Perspektive, die Welt von oben zu betrachten – im wörtlichen wie im übertragenen Sinne.
Ein Interview wie aus einem Filmskript, in dem die Realität die Fiktion übertrifft und die Stimme eines Menschen, der die Sterne berührt hat, uns gerade zu Ostern daran erinnert, dass das wahre Licht aus unserem Inneren kommt.
Wir laden Sie herzlich ein, diese einzigartige Begegnung zu entdecken.
1. Herr Prunariu, Sie sind der einzige rumänische Kosmonaut, der den Weltraum erreicht hat. Wie hat diese Erfahrung Ihre Perspektive auf die Erde und auf die Rolle der Menschheit im Universum verändert?
Der Weltraum verändert den Blickwinkel grundlegend. Wenn man die Erde aus dem Orbit betrachtet, sieht man keine Grenzen mehr, keine Konflikte mehr, sondern nur einen außerordentlich schönen und zugleich fragilen Planeten. In diesem Moment begreift man, dass die Menschheit jenseits aller Unterschiede ein gemeinsames Schicksal hat.
Für mich war dies eine der stärksten Offenbarungen: dass wir lernen müssen, mehr als Bewohner desselben Planeten zu denken und weniger als Gegner, die durch Grenzen voneinander getrennt sind.
2. Wenn Sie auf Ihre Weltraummission zurückblicken: Was waren die wichtigsten persönlichen und beruflichen Lehren, die Sie daraus gezogen haben?
Ich habe gelernt, dass echte Leistung auf Disziplin, Vorbereitung und Vertrauen in das Team beruht. Im Weltraum gibt es keinen individuellen Erfolg im üblichen Sinne des Wortes. Alles ist das Ergebnis einer makellosen kollektiven Arbeit.
Auf persönlicher Ebene habe ich auch Bescheidenheit gelernt. Der Kosmos lässt einen erkennen, wie viel wir noch zu verstehen haben und wie wichtig es ist, klar, ausgeglichen und verantwortungsbewusst zu bleiben.
3. Nach Ihrem Raumflug sind Sie weiterhin in zahlreiche internationale Programme der Weltraumkooperation eingebunden geblieben. An welchen Projekten oder Initiativen beteiligen Sie sich derzeit?
Ich bin weiterhin an Initiativen beteiligt, die mit der internationalen Zusammenarbeit im Weltraum, seiner friedlichen Nutzung, der Nachhaltigkeit orbitaler Aktivitäten und der Zukunft der Monderkundung verbunden sind. Auch der Bildungsbereich liegt mir sehr am Herzen, denn die Zukunft des Raumfahrtsektors hängt in hohem Maße von den jungen Generationen ab.
Ich versuche, die gesammelte Erfahrung in den Dienst von Projekten zu stellen, die nicht nur die Technologie betreffen, sondern auch die Verantwortung, mit der die Menschheit ihren Weg im Kosmos fortsetzen muss.
4. Ihre Stiftung ist für die Förderung von Bildung und Wissenschaft bekannt. Was sind die wichtigsten Projekte der Dumitru-Dorin-Prunariu-Stiftung und welche Wirkung haben sie auf die Jugendlichen in Rumänien?
Die Stiftung verfolgt das Ziel, junge Menschen an Bildung, Wissenschaft, Kultur und Lebensvorbilder heranzuführen, die auf Ernsthaftigkeit und Neugier beruhen. Wir unterstützen Initiativen, die das Interesse an Wissen und an Zukunftsbereichen fördern, insbesondere an jenen, die mit Wissenschaft und Technologie verbunden sind.
Ich glaube, die wichtigste Wirkung ist die inspirierende. Wenn ein junger Mensch aus einer Begegnung oder aus einem Projekt der Stiftung mit mehr Vertrauen in die eigenen Möglichkeiten hervorgeht, dann haben wir etwas Wesentliches erreicht.
5. Welche Rolle sollte Rumänien Ihrer Meinung nach in der künftigen Entwicklung europäischer und internationaler Raumfahrtprogramme spielen?
Rumänien sollte im Raumfahrtbereich präsenter, strategischer und ehrgeiziger sein. Wir verfügen über Intelligenz, Fachleute und Tradition, aber wir müssen diese Ressourcen in kohärente Projekte und in eine echte Präsenz in den großen europäischen und internationalen Programmen verwandeln.
Wir sollten uns nicht unnötig mit den Großmächten vergleichen, sondern in jenen Bereichen sehr gut werden, in denen wir einen klaren und wettbewerbsfähigen Mehrwert schaffen können. Und um dies zu erreichen, brauchen wir mehr Vision — etwas, das den neuen, weniger erfahrenen Führungskräften fehlt.
6. Das Artemis-Programm, einschließlich der Mission Artemis II, markiert ein neues Kapitel in der Erforschung des Weltraums. Wie bewerten Sie diese Entwicklungen, und welche Bedeutung haben sie für die Menschheit?
Ich betrachte sie als einen historischen Moment. Artemis bedeutet nicht nur die Rückkehr zum Mond, sondern den Beginn einer neuen Phase der menschlichen Erforschung jenseits des niedrigen Erdorbits. In gewisser Weise ist es die Wiederaufnahme eines großen Traums, jedoch in einer viel reiferen und komplexeren Form.
Für die Menschheit ist die Bedeutung enorm: Wir öffnen den Weg in den tiefen Weltraum erneut und damit auch den Weg zu großen Fragen über Zukunft, Zusammenarbeit und Verantwortung.
7. Artemis II, erfolgreich durchgeführt, brachte Menschen auf die größte Entfernung von der Erde, die seit der Apollo-Ära von einer bemannten Mission erreicht wurde. Wie sehen Sie die symbolische und wissenschaftliche Wirkung dieses Moments?
Symbolisch ist es eine sehr starke Botschaft: Die Menschheit hat den Mut, weiterzugehen, nicht aufgegeben. Nach einer langen Phase, in der wir uns auf den erdnahen Orbit konzentriert haben, richten wir den Blick wieder auf große Distanzen.
Aus wissenschaftlicher und technischer Sicht ist diese Mission entscheidend für alles, was danach kommt. Sie bereitet die nächsten Schritte vor, und ohne solche soliden Etappen können wir weder ernsthaft über Mondbasen noch über den Mars sprechen.
8. Was sind Ihrer Meinung nach die großen Ziele der Weltraumforschung in den kommenden zwei Jahrzehnten: die Rückkehr zum Mond, die Besiedlung des Mondes oder Missionen zum Mars?
In den kommenden zwei Jahrzehnten wird der Mond, so denke ich, das wichtigste und realistischste Ziel sein. Nicht nur als symbolisches Reiseziel, sondern als Raum für das Testen von Technologien, internationaler Zusammenarbeit und dauerhafter menschlicher Präsenz.
Der Mars bleibt der große Horizont, aber der Weg zum Mars führt nahezu unvermeidlich über die Erfahrungen, die wir auf und um den Mond sammeln werden.
9. Wie hat sich die Weltraumforschung von der Zeit der sowjetischen und amerikanischen Programme der 1980er Jahre bis zur heutigen Ära der internationalen Zusammenarbeit und der Privatunternehmen verändert?
Sie hat sich enorm verändert. In den 1980er Jahren war der Weltraum weitgehend das Terrain der Großmächte und streng staatlicher Programme. Heute ist das Bild sehr viel vielfältiger: Raumfahrtagenturen, internationale Partnerschaften, private Unternehmen, Universitäten, Start-ups.
Diese Öffnung hat den Fortschritt beschleunigt, aber sie hat den Weltraum auch voller, wettbewerbsintensiver und schwieriger zu verwalten gemacht. Gerade deshalb bleibt die internationale Zusammenarbeit unverzichtbar.
10. Gegenwärtig werden Technologien auf der Grundlage künstlicher Intelligenz immer wichtiger. Wie wird KI Ihrer Meinung nach die Weltraumforschung und die Tätigkeit der Astronauten beeinflussen?
Künstliche Intelligenz wird zu einem außerordentlich wichtigen Instrument der Weltraumforschung werden. Sie wird bei der Datenanalyse, der schnellen Diagnose von Problemen, der Planung von Operationen und der Erhöhung der Missionssicherheit helfen.
Für Astronauten wird KI ein wertvoller technologischer Partner sein. Sie wird das menschliche Urteilsvermögen nicht ersetzen, es jedoch immer stärker unterstützen, insbesondere in komplexen Situationen und bei Langzeitmissionen.
11. Glauben Sie, dass künstliche Intelligenz die Rolle der Astronauten in bestimmten Missionen teilweise ersetzen könnte, oder wird sie lediglich ein Unterstützungsinstrument bleiben?
In bestimmten Missionen ja, KI und autonome Systeme können einen Teil der Aufgaben übernehmen. Vor allem in der robotischen Erforschung, bei repetitiven Operationen oder bei der Analyse enormer Datenmengen.
Doch der Mensch wird dort unverzichtbar bleiben, wo komplexe Entscheidungen, schnelle Anpassung, Intuition und — was sehr wichtig ist — die menschliche Dimension der Erforschung zählen. Weltraum bedeutet nicht nur Technologie, sondern auch menschliche Präsenz, die ihren ganz eigenen Sinn hat.
12. Wenn Sie die aktuelle technologische Entwicklung betrachten: Wie sehen Sie die Welt in 10 bis 20 Jahren, sowohl aus der Perspektive der Weltraumforschung als auch der Gesellschaft im Allgemeinen?
Ich glaube, dass wir in einer viel stärker technologisierten, automatisierten und von intelligenten Systemen sowie von Weltrauminfrastrukturen abhängigen Welt leben werden. Der Weltraum wird das tägliche Leben immer stärker beeinflussen, selbst dann, wenn die Menschen sich dessen nicht bewusst sind.
Aber die eigentliche Frage ist nicht nur, was wir technologisch werden tun können, sondern ob wir auch die Reife besitzen werden, diese Kräfte verantwortungsvoll zu nutzen. Dort wird sich in Wahrheit unsere Zukunft entscheiden.
13. Welchen Rat würden Sie jungen Menschen geben, die heute davon träumen, Astronauten zu werden oder in der Luft- und Raumfahrt zu arbeiten?
Sie sollten ihren Traum nicht aufgeben, aber verstehen, dass ein Traum ernsthafte Arbeit verlangt. Die Luft- und Raumfahrt basiert nicht auf dem Spektakulären, sondern auf Kompetenz, Genauigkeit, Charakter und Ausdauer.
Ich würde ihnen auch sagen, dass es nicht nur einen einzigen Weg in den Weltraum gibt. Nicht alle müssen Astronauten werden. Der Weltraum braucht viele Arten von Intelligenz und viele Berufe.
14. Während Ihres Fluges hatten Sie die Gelegenheit, die Erde aus dem Orbit zu betrachten. Welche Botschaft vermittelt diese Perspektive Ihrer Meinung nach über die Zerbrechlichkeit unseres Planeten und unsere Verantwortung gegenüber der Umwelt?
Die Botschaft ist einfach und tief: Die Erde ist fragil und muss geschützt werden. Aus dem Weltraum wirkt die Atmosphäre unglaublich dünn, und dieses Bild bleibt für immer bei einem.
Man versteht sofort, dass wir kein anderes Zuhause haben und dass Verantwortung für die Umwelt kein Slogan ist, sondern eine Bedingung für unser Überleben und unsere Würde als Zivilisation.
15. Wenn Sie heute die Möglichkeit hätten, an einer neuen Weltraummission teilzunehmen, welche Art von Mission würden Sie wählen und warum?
Ich würde eine Mission wählen, die mit der Erforschung des Mondes oder mit der Vorbereitung einer dauerhaften menschlichen Präsenz jenseits des niedrigen Erdorbits verbunden ist. Denn dort wird sehr wahrscheinlich das nächste große Kapitel des menschlichen Abenteuers im Weltraum geschrieben.
Mich würde eine Mission mit wissenschaftlichem, aber auch symbolischem Wert anziehen — eine, die Wege eröffnet und etwas Wichtiges hinterlässt.
16. Mehrere Bildungs- und Kultureinrichtungen in der Welt tragen Ihren Namen. Was bedeutet Ihnen diese Art internationaler Anerkennung, und wie sehen Sie die Verantwortung, die damit verbunden ist?
Es ist eine Ehre, die mich bewegt, die ich aber auch als Verantwortung betrachte. Wenn Ihr Name mit einer Institution verbunden wird, dann muss er mit klaren Werten verbunden bleiben: Ernsthaftigkeit, Bildung, Würde, Inspiration.
Ich sehe solche Dinge nicht als bloß symbolische Gesten, sondern als Einladung, für die Gemeinschaften, die solche Entscheidungen treffen, präsent und nützlich zu bleiben.
17. Ein wichtiges Beispiel ist das Kulturzentrum Dumitru Dorin Prunariu in Nürnberg. Was hat Sie dazu bewogen, zu akzeptieren, dass dieses Kulturzentrum Ihren Namen trägt?
Ich habe zugestimmt, weil ich gespürt habe, dass es nicht nur um einen Namen geht, sondern um eine Mission. Ein Kulturzentrum kann zu einem Ort der Verbindung zwischen Identität, Bildung, Dialog und Zukunft werden.
Wenn mein Name diese Idee unterstützen und Menschen inspirieren kann, dann habe ich dies als eine Geste betrachtet, die ich mit Dankbarkeit und Respekt annehme.
Was Nürnberg betrifft, dürfen wir nicht vergessen, dass im Großraum Nürnberg, in Feucht, viele Jahre lang der Wissenschaftler Hermann Oberth lebte, der Vater der Raumfahrt, der auf dem Gebiet Rumäniens geboren wurde, dort ausgebildet wurde und einen guten Teil seines aktiven Lebens verbrachte. Mit ihm hatte ich enge Beziehungen, ich habe ihn hier bei ihm zu Hause besucht, und er hat mich stets als den ersten Kosmonauten seines Geburtslandes geehrt. Daher rührt auch meine Verbindung zu Nürnberg.
18. Welche Botschaft richten Sie an die Rumänen und an alle Besucher, die die Schwelle des Kulturzentrums „Dumitru Dorin Prunariu“ in Nürnberg überschreiten?
Ich möchte ihnen sagen, dass sie dieses Zentrum als einen Ort der Begegnung von Kultur, Bildung und Hoffnung betrachten sollen. Ein solcher Raum kann Menschen einander näherbringen, Dialog schaffen und jungen Menschen neue Wege eröffnen.
Den Rumänen in der Diaspora würde ich sagen, dass sie ihre Identität mit Würde bewahren und sie in eine Kraft des Aufbaus verwandeln sollen, nicht nur in eine Erinnerung.
19. Welche Art von kulturellen, pädagogischen oder wissenschaftlichen Projekten sollten Ihrer Ansicht nach in diesem Zentrum entwickelt werden, um die Gemeinschaft den Werten von Kultur und Wissenschaft näherzubringen?
Ich könnte mir hier Konferenzen, Begegnungen mit Persönlichkeiten, Workshops für Kinder und Jugendliche, interaktive Ausstellungen, Kulturabende und Debatten über Wissenschaft, Technologie und Zukunft vorstellen.
Ich halte es für sehr wichtig, dass junge Menschen entdecken, dass Wissenschaft faszinierend sein kann und Kultur lebendig und aktuell. Ein modernes Zentrum muss diese Welten miteinander verbinden und darf sie nicht voneinander trennen.
20. Wie sehen Sie die Rolle solcher kulturellen Einrichtungen in der rumänischen Diaspora, insbesondere bei der Förderung von Bildung, Wissenschaft und Inspiration für die jungen Generationen?
Ich sehe sie als äußerst wichtige Bezugspunkte. In der Diaspora können solche Einrichtungen die Verbindung zu den Wurzeln bewahren und zugleich weit geöffnete Fenster in die Zukunft schaffen.
Für die jungen Generationen können sie zu Orten werden, an denen Identität, Bildung und Streben ganz selbstverständlich zusammenfinden. Und das ist von großem Wert.
Ionela van Rees-Zota
