Există zile dedicate multor lucruri importante în viață, dar puține relații sunt la fel de speciale ca aceea dintre frați. Ziua Fraților este un prilej de a ne aminti cât de mult înseamnă acei oameni care cresc lângă noi, care ne cunosc de mici și care ne sunt, în același timp, prieteni, rivali, complici și sprijin.
A avea frați este, de multe ori, o experiență frumoasă, dar și… „enervantă”, dacă ar fi să folosim cuvintele copiilor. Cine nu își amintește momentele în care voiai să construiești ceva, să te joci liniștit sau să faci un lucru doar al tău, iar fratele mai mic apărea lângă tine și, într-o clipă, dărâma tot jocul? În copilărie, astfel de momente par uneori nedrepte. Dar, privind în urmă, ele devin amintiri pline de zâmbet.
Frații sunt acolo în toate etapele copilăriei: în jocuri, în certuri mărunte, în împăcări rapide și în aventuri care par, uneori, de necrezut. Din punctul de vedere al părinților, este bine ca un copil să aibă frați – pentru că învață să împartă, să aibă răbdare, să accepte diferențele și să fie responsabil. Dar și din punctul de vedere al copiilor este la fel de important. Pentru că frații sunt primii noștri colegi de joacă, primii noștri prieteni adevărați și, de multe ori, primii noștri aliați.
Eu am trei frați buni și unul vitreg, cu care am crescut împreună. În total, suntem cinci frați și pot spune cu bucurie că suntem o familie frumoasă. Dacă mă gândesc la copilăria pe care am avut-o, pot spune că ne-am făcut-o singuri frumoasă și fericită. Așa cum am mai spus și în alte materiale, nu am avut întotdeauna tot ce ne-am dorit. Nu am avut toate lucrurile materiale pe care poate alții le aveau. Dar am avut ceva mult mai important: am știut să fim copii.
Am știut să ne jucăm, să alergăm, să cădem, să ne julim și apoi să ne ridicăm și să mergem mai departe. Am știut să ne încercăm propriile puteri și să facem uneori lucruri… nebunatice. Au fost momente în care am avut, cu siguranță, nu sute, ci mii de îngeri păzitori. Îmi amintesc, de exemplu, că săream de pe un bloc pe altul. Astăzi, doar când mă gândesc la asta, îmi tremură genunchii. Și mă întreb: cum am putut face asemenea lucruri? Probabil era inocența – sau poate inconștiența – copilăriei, acea stare în care curajul pare nelimitat și lumea pare un loc de explorat.
Nu știu cum este să ai surori, dar știu cum este să ai frați. Și știu că, deși suntem foarte diferiți unul de celălalt, fiecare cu ideile și personalitatea lui, am învățat în timp să ne respectăm opiniile și să ne acceptăm așa cum suntem. Tocmai aceste diferențe ne-au ajutat să creștem, să înțelegem mai bine lumea și să devenim oamenii care suntem astăzi.
Frații nu sunt doar parte din copilărie. Ei rămân parte din viața noastră pentru totdeauna. Sunt acei oameni care îți cunosc povestea de la început, care îți știu slăbiciunile și bucuriile și care, indiferent de distanțe sau de trecerea anilor, rămân legați de tine prin amintiri și prin sânge.
De aceea, Ziua Fraților nu este doar o zi simbolică. Este o zi în care ne putem aminti cât de important este să avem lângă noi oameni care au crescut cu noi, care ne-au fost parteneri de joacă, uneori rivali, dar mai ales prieteni pentru o viață întreagă.
Și, poate, cel mai frumos lucru pe care îl putem spune despre frați este acesta: copilăria nu este despre ce ai avut, ci despre cu cine ai crescut. Iar dacă ai crescut alături de frați, atunci, fără îndoială, ai avut o copilărie mai bogată, mai vie și mai plină de povești.
La mulți ani tuturor fraților!
Să rămânem mereu uniți, să ne amintim cu drag de copilărie și să păstrăm în suflet acea bucurie simplă de a fi crescut împreună.
Ionela van Rees- Zota
