În 2003 scriam o carte despre comunismul central și est european pe care am intitulat o ,,Amprente ale trecutului“, în ideea de a accentua cât de mult ne-a marcat comunismul pe noi ca societate, mai ales la nivelul mentalității. Mai mult, în volumul respectiv sunt ilustrate și prelungirile unor instituții de factură comunistă în perioada de tranziție spre democrație și economia de piață.
La o analiză mai profundă , ca istoric realizezi că nu poți pune toate limitele României actuale exclusiv pe seama regimului comunist. Lucrurile sunt mult mai complexe și se impun cercetări aprofundate din multiple perspective. De asemenea comparațiile cu țările și societățile din jurul nostru pot revela multe aspecte interesante. Mă voi opri aici doar asupra unui element care mi se pare oarecum edificator. Cel legat de condiția elitelor. De modul în care acestea au înțeles să și asume implicarea în modernizarea țărilor pe care le gestionau. Nu insist aici asupra originilor și devenirii segmentului conducător , care merită o discuție aparte, ci doar pe maniera în care decidenții și ceea ce se numește intelighentie s-au raportat la problematica emancipării populației în statele central și est europene. Sunt multe aspecte de analizat și comentat la acest capitol, dar mă voi rezuma la a reaminti că în timp ce aristocrația poloneză sau maghiară și a făcut o profesiune de credință din a educa și ridica social populațiile, elita noastră, boierimea din spațiul românesc nu era aproape deloc preocupată de așa ceva. Raportarea elitei la restul populației este extrem de importantă pentru evoluția unei societăți. De această relație depinde dezvoltarea , progresul sau, la polul opus, cantonarea în înapoiere și mediocritate.
Antoniu Martin, istoric și analist politic
