Dezbaterea privind accesul cetățenilor Uniunii Europene la prestații sociale în Germania trebuie purtată cu responsabilitate juridică și echilibru politic. Articolul publicat pe Verfassungsblog ( Zwei-Klassen-Freizügigkeit) referitor la accesul la prestații sociale pentru cetățenii UE atrage atenția asupra riscului apariției unei „libertăți de circulație în două clase”, în care drepturile sociale ar deveni tot mai condiționate și restrictive pentru persoanele vulnerabile.
În acest context, poziția mea este clară:
Sistemul social trebuie protejat – fără îndoială. Abuzul nu poate fi tolerat, iar statul are obligația de a acționa consecvent împotriva celor care obțin fraudulos prestații sau care creează structuri organizate de exploatare.
În același timp, nu trebuie să ignorăm realitatea: marea majoritate a cetățenilor UE care trăiesc aici muncesc, plătesc taxe și contribuții sociale și contribuie activ la stabilitatea și finanțarea sistemului social german. Mulți doresc să se integreze pe termen lung și susțin economia, inclusiv în sectoare afectate de deficit de forță de muncă. Numărul celor care respectă regulile este semnificativ mai mare decât al celor care încearcă să exploateze sistemul.
Așa cum subliniază și analiza juridică din articol, măsurile generale și restrictive care plasează grupuri întregi sub suspiciune colectivă nu sunt nici juste, nici sustenabile din perspectivă europeană. Libera circulație a lucrătorilor, egalitatea de tratament și principiul teritorialității sunt piloni fundamentali ai Uniunii Europene și nu trebuie subminați prin reacții disproporționate.
Cea mai eficientă soluție este combaterea țintită a abuzului real, nu restrângerea colectivă a drepturilor. Exemple concrete de măsuri adecvate includ:
- control și sancționare fermă a structurilor organizate de exploatare (muncă fictivă, dumping salarial, rețele frauduloase);
- cooperare instituțională îmbunătățită pentru identificarea cazurilor reale de fraudă;
- proceduri rapide și sancțiuni sigure din punct de vedere juridic;
- consolidarea integrării pe piața muncii prin cursuri de limbă și calificare;
- comunicare publică responsabilă, care face distincție clară între abuz și exercitarea legitimă a drepturilor.
Politica socială nu trebuie să devină un instrument de excludere. Ea trebuie să combată abuzul, dar în același timp să protejeze drepturile celor care trăiesc și muncesc legal aici. Numai o abordare diferențiată, bazată pe statul de drept, poate consolida încrederea în sistemul social și coeziunea societății.
Consider esențial să susținem în continuare această diferențiere în dezbaterea publică.
Ionela van Rees- Zota
Sozialstaat schützen – europäische Grundrechte wahren
Die Debatte über Sozialleistungen für EU-Bürger*innen muss rechtsstaatlich fundiert und differenziert geführt werden. Der Beitrag auf Verfassungsblog ( Zwei-Klassen-Freizügigkeit) zeigt deutlich die Gefahr einer „Zwei-Klassen-Freizügigkeit“, wenn soziale Rechte zunehmend eingeschränkt und an verschärfte Bedingungen geknüpft werden.
Vor diesem Hintergrund vertrete ich eine klare Position:
Das Sozialsystem muss geschützt werden – das steht außer Frage. Missbrauch darf nicht toleriert werden, und der Staat ist verpflichtet, konsequent gegen diejenigen vorzugehen, die Leistungen vorsätzlich erschleichen oder organisierte Ausbeutungsstrukturen aufbauen.
Gleichzeitig dürfen wir nicht vergessen: Die große Mehrheit der hier lebenden EU-Bürger*innen arbeitet, zahlt Steuern und Sozialabgaben und trägt aktiv zur Stabilität und Finanzierung des deutschen Sozialstaats bei. Viele wollen sich integrieren, eine langfristige Perspektive aufbauen und leisten einen realen Beitrag zum Arbeitsmarkt – gerade auch in Branchen mit Fachkräftemangel. Die Zahl derjenigen, die das System korrekt nutzen und mittragen, ist deutlich höher als die derjenigen, die es missbrauchen.
Wie auch im genannten Fachbeitrag deutlich wird, sind pauschale Verschärfungen, die faktisch ganze Gruppen unter Generalverdacht stellen, weder gerecht noch europarechtlich tragfähig. Arbeitnehmerfreizügigkeit, Gleichbehandlung und das Territorialprinzip sind zentrale Grundpfeiler der Europäischen Union und dürfen nicht ausgehöhlt werden.
Der effektivste Weg ist die gezielte Bekämpfung tatsächlichen Missbrauchs – nicht die kollektive Einschränkung von Rechten. Dazu gehören insbesondere:
- die konsequente Kontrolle und Sanktionierung organisierter Ausbeutungsstrukturen;
- eine verbesserte behördenübergreifende Zusammenarbeit zur Identifikation konkreter Betrugsfälle;
- schnellere Verfahren und rechtssichere Sanktionen bei nachgewiesenem Leistungsbetrug;
- eine stärkere arbeitsmarktpolitische Integration durch Sprachförderung und Qualifizierungsangebote;
- eine transparente Kommunikation, die klar zwischen Missbrauch und legitimer Inanspruchnahme unterscheidet.
Sozialpolitik darf nicht zum Instrument der Ausgrenzung werden. Sie muss Missbrauch wirksam begegnen und zugleich die Rechte derjenigen sichern, die rechtmäßig hier leben, arbeiten und Teil unserer Gesellschaft sind. Nur ein differenzierter, rechtsstaatlicher Ansatz stärkt langfristig sowohl das Vertrauen in den Sozialstaat als auch den gesellschaftlichen Zusammenhalt.
Ich halte es für entscheidend, dass wir diese notwendige Differenzierung auch weiterhin klar vertreten.
Ionela van Rees- Zota
