Fața nevăzută a meseriei de profesor

Sorina Partal are 36 de ani, a devenit învățătoare în urmă cu 11 ani, după mai multe joburi pe care le-a avut în diferite domenii corporate. După căutări, a ales învățământul la sugestia surorii sale, care preda deja de câțiva ani la acel moment.

„A fost o meserie care m-a provocat și am descoperit o lume minunată a onestității, naivității, bucuriei de copil și iubirii necondiționate, ceea ce m-a făcut să rămân în continuare în învățământ, deși la vremea aceea salariul meu era unul foarte mic: 900 lei net în 2015.”

Pentru Sorina, a urmat lungul drum al reconversiei profesionale, doi ani de curs post-universitar, definitivat și examene de grad. Alegerea meseriei a trecut dincolo de motivațiile pecuniare. A avut legătură cu o menire, o admirație pentru instituția de învățământ care a format-o de-a lungul vieții. A descoperit, însă, o meserie solitară, în ciuda faptului că ești înconjurat de oameni.

A început să predea ca suplinitor într-o școală dintr-o zonă centrală a capitalei. Ulterior, s-a mutat într-o școală dintr-un cartier periferic al Bucureștiului. Oriunde s-ar afla, un lucru e cert: performanța școlară e dependentă de relația profesor-elevi-părinți.

Își amintește că era primul an de învățământ, în care trebuia să preia clasa pregătitoare și să se asigure că toate formalitățile erau îndeplinite, de la procurarea manualelor auxiliare până la aspecte administrative precum semnarea condicii de prezență sau respectarea procedurilor interne ale școlii, toate erau necunoscute la început. La fel ca ea, celelalte cadre didactice erau mereu ocupate cu munca birocratică laborioasă, la fel și directorul școlii. Chiar și consilierul școlar, care putea deveni un mentor în situații delicate, avea în atribuții 800 de elevi, așa că singura formă de învățare eficientă devenea cea auto-didactă.

Pentru un profesor la început de drum, există mai multe autorități care-l evaluează permanent: copiii, părinții, superiorii ierarhici sunt doar câțiva.

În sistemul de învățământ, know-how-ul e dobândit în timp, empiric, prin încercare și eroare și de multe ori ajunge greu la cei care au nevoie de el la momentul potrivit.

Uneori colectivul profesoral este competitiv, ocupat, alteori poate fi ignorant și chiar ostil, oferind sfaturi și informații eronate, cu voie sau fără voie.

Pe lângă predarea efectivă, pregătirea pentru ore, precum elaborarea planurilor de lecții, evaluările juste, cu grilă de punctaj care verifică competențele elevilor, există o mulțime de sarcini birocratice și comisii care se constituie în școlile de stat. Cele mai multe dintre acestea sunt neremunerate. Întrucât nu există o motivație pecuniară, cadrele didactice experimentate refuză aceste responsabilități, iar directorul le atribuie celor mai noi profesori, care se văd copleșiți de noile sarcini, pe lângă provocările pe care le au deja la clasă.

Sorina a avut sprijinul unei organizații non-profit care i-a fost alături la început de drum și a mentorat-o și împreună cu câteva colege a realizat un ghid de bune practici pentru profesori la început de drum. Paradoxal, la nivel național, instituțiile de învățământ nu beneficiază de o strategie de pregătire unitară, coordonată și suficient documentată, care să faciliteze transferul de informații de la o generație la cealaltă.

Învățământul este un domeniu prin care Sorina s-a descoperit pe sine ca om

În teoria comunicării, există conceptele de „Ethos. Pathos. Logos” ale lui Aristotel. În retorică e nevoie de toate trei aspecte pentru a fi persuasiv: ethos – cine spune; pathos – modalitatea în care spune; logos – ce cuvinte folosește.

Când ești profesor, ai nevoie de toate trei.

De la relația cu copiii, sudarea colectivului de elevi, până la relația cu ceilalți colegi, superiorii ierarhici și, poate cel mai provocator – cu părinții copiilor, toate pun presiune pe un tânăr profesor.

În ultimii ani, elevii care folosesc device-uri de o vârstă fragedă și-au redus nivelul de motivație, empatie și atenție la câteva minute, astfel că profesorul se vede nevoit să concureze cu telefoanele care stimulează vizual, auditiv și haptic creierele încă în formare ale elevilor. În aceste condiții, e extrem de greu să devii mai interesant decât un joc video frumos colorat, prevăzut cu semnale automate care cresc nivelul de dopamină al micilor copii. Ca profesor, ești om și ai un nivel de energie limitat, poți avea zile mai puțin ușoare din motive personale, ești un singur om la 25-30 de copii care vorbesc între ei, se uită pe telefon, sunt distrași ori pur și simplu au nevoie de asistență suplimentară, adaptată, individualizată.

De aceea, trebuie constant să te reinventezi, să înveți pe tot parcursul vieții. La nivelul sistemului de educație, ca profesor trebuie să participi la cursuri de formare pentru a acumula credite, în vederea demonstrării dezvoltării personale.

Totuși, cu toate că cele mai multe dintre aceste cursuri sunt suportate din surse financiare proprii, sunt imperios necesare să se adapteze la realitatea cotidiană. Cursurile de formare au ajutat-o pe Sorina să se adapteze la nevoile generației Alpha, la copiii cu cerințe educaționale speciale, dar mai ales la gestionarea relației cu părinții.

Conectivitatea permanentă prin social media, WhatsApp sau telefon îi fac pe părinți pe de-o parte mai implicați, pe de altă parte mai impulsivi și dornici să primească și să ofere feedback în timp real.

Atunci e nevoie de soft-skills. Comunicarea, asertivitatea, adaptarea metodelor de predare la noua realitate cotidiană sunt doar câteva dintre atributele indispensabile unui profesor.

Cum a reușit Sorina să gestioneze toți stakeholderii?

A lucrat cu ea însăși, în terapie și prin educație ontologică, pentru a înțelege ce „butoane apasă copiii” și de ce reacționează astfel în diferite situații.

„Dacă atunci când eram elevi nouă ni se reproșa un anumit rezultat, eu astăzi încerc să le dau elevilor soluții și indicații concrete, de pildă când observ că un copil nu e atent la clasă, reiau ce trebuie să facă, repetând pașii pe care îi are de făcut: să deschidă cartea, caietul, să facă un anumit exercițiu. Acum nu mă mai supără astfel de situații. Odată ce conștientizezi de ce reacționezi într-un anumit fel, identifici sursele și le adresezi. Astăzi reușesc să stabilesc relații mai sănătoase cu copiii, din punct de vedere emoțional, dar mai ales cu părinții, cărora pot să le spun adevărul, să le cer suportul și cărora pot să le comunic care îmi sunt limitele, într-un mod profesional. Cu toate acestea, mi-aș dori să existe o instanță care să mă întrebe dacă sunt bine, dacă mai pot și să-mi ofere sfaturi în situații delicate cu care mă confrunt și cărora nu știu să le găsesc singură o rezolvare.”

Materialul face parte din campania media a proiectului „Școala Tinerilor Profesori de Încredere”, derulată de Asociația Școala Încrederii, prin care creează context de conștientizare asupra importanței formării inițiale și continue a viitorilor profesori. Campania surprinde declarații despre educația de acum și din trecut, colectate de la elevi și cadre didactice, care vin cu o perspectivă generațională din culisele vieții sistemului de educație românesc de stat.

Despre Școala Încrederii

Școala Încrederii este o organizație neguvernamentală dedicată formării comunităților școlare, cu misiunea de a transforma experiențele de învățare prin îmbunătățirea relației dintre elevi, profesori și părinți. Din 2020, Programul Școala Încrederii a sprijinit 382 de grădinițe și școli de stat să își transforme cultura educațională, să își optimizeze sistemele și să construiască relații de încredere în comunitatea lor. Aproape 200.000 de elevi și 23.000 de adulți, dintre care 14.000 de profesori, au beneficiat deja de această schimbare. În iunie 2025, peste 70 de școli din primele două generații au finalizat programul. 50 dintre ele au fost certificate ca „Școli ale Încrederii” și continuă autonom transformarea începută împreună cu noi.

„Școala Tinerilor Profesori de Încredere” nu este doar o campanie – este un semnal că viitorul educației începe acum, cu profesori care aleg să fie parte activă a schimbării. Proiectul este finanțat de Uniunea Europeană din Fondul Social European + prin Programul Educație și Ocupare, cu buget alocat de 4.701.518,60 lei, având cod de identificare proiect 311739.

Detalii: https://scoalaincrederii.ro/proiecte/scoala-tinerilor-profesori-de-incredere/