Iisuse, e Săptămâna Mare a patimilor Tale,
Când ai spălat păcatul din lumea necurată!
Ea, spini ți-a pus pe frunte și te-a scuipat pe cale;
Purtat-ai Crucea-n spate, făr’ să te plângi vreodată!
***
Ai sângerat Preabune, iubindu-ne pe toți
Și-ai suferit durere, cât om nu poate duce,
Știai tot ce urmează, dar n-ai zis că nu poți,
Tu te rugai la Tatăl, ei… te purtau spre Cruce.
***
Cu jertfa Ta Iisuse, Preabun ne-ai arătat
Credința-adevărată, Iubirea și Iertarea!
Te-ai dăruit ca lumea să scape de păcat,
Să creadă-n Tatăl veșnic, să vadă care-i Calea!
***
Dar azi… mai știe lumea, Golgota ce era?
Sau am ajuns acuma, la vremea de pe urmă?
Mai vede Mântuirea prin Sfântă Crucea Ta?
Sau toată omenirea s-a transformat în turmă?
***
Supusă-apoi, mânată de falșii ei păstori,
Care cu-arginți în tolbă vor să trăiască bine,
Oi rătăcite-n lume sunt, pierdute deseori,
Uitând de cele sfinte, s-au depărtat… de Tine!
***
Dar cei rămași pe Calea Credinței, Te rugăm,
Mântuitorul nostru, Iisus, Preabun Părinte,
Învață-ne din nou, smeriți, să Te urmăm,
Să te iubim Iisuse, ca-n vremea dinainte!
ANGELA MARIA DRĂGOI