Structurat pe ideea unei priviri incrucișate, dinspre copilărie spre bătrânețe și invers, acest film este o rememorare a vieții și operei lui Constantin Brâncuși din perspectiva religioasă, ținând seama mai ales de importanța pe care marele sculptor o atribuia sufletului, cuvânt care apare cel mai frecvent în aforismele sale. Semnificativ în acest sens este și faptul căț maicuțele de la Tismana au conservat sensurile creștine ale operelor care compun Ansamblul de la Târgu Jiu. Sunt revelate, de asemenea, surse inedite de inspirație, precum pietrele de la Costești, după cum, alături de lucrările sculptorului aflate în muzeele țării, sunt prezentate pentru prima oară Chivotul de la Hobița și Sfeșnicul de la Polovragi. (cinemagia)
