De ce plâng frunzele în toamnă
În strai de arămiu decor ?…
Se reîntorc legate-n salbă
Melancolii ce ard și dor.
De ce nu-i tril de ciocârlie
În rămurișul dens din crâng ?…
Se-așează bruma peste glie,
Corolele de flori se frâng.
De ce ne părăsesc cocorii,
Aripi de plumb plutind ușor ?…
Pliscuri de foc sărută norii,
Autumnal, în ciclic zbor.
De ce tac greierii pe câmpuri ?…
Arcușul lor a împietrit !
Se-nrourează-n tihnă timpuri
Ce parcă tainic s-au oprit.
De ce zdrobim în teascuri struguri ?…
Mustu-n butoi dospește-n vin,
Savoarea lui – lacrimi de muguri,
E vis vernal din bob divin.
De ce mă învelesc în frunze,
De parcă frunză sunt și eu ?…
Am jind de verde-crud pe buze,
Voi fi al Clipei corifeu !
Cu dor de dor, pășind prin toamnă,
Hai, scoate-ţi inima din teci !
Fă un popas în mine, doamnă,
Blând, adu-mi vară pe poteci.
MUGUREL PUȘCAȘ
