Pe drumuri de dantelă albă
Am strâns comori și perle-n gând
Iar ochii îmi ascultă când se scaldă
Ecourile.. prin stropi de vânt.
Îmi pare că întreaga lume
Postește-n dor de mângâieri
Nu ne mai știm, nu ne strigăm pe nume
Și verdele ne plânge-n depărtări.
O zi,o lume împărțită
În nord și sud, cărări pustii
Pe drumuri de dantelă albă
Se-ascund doar vorbe peste glii.
Ne povestesc de chipuri, brațe
Prin timp păstrat în colț de rai
Genunchii sunt legați cu ațe
Când plânge cantul unui nai.
Pe drumuri de dantelă albă
Ne fie gândul călător
Căci tot ce am visat ne caută
Și marea o căutăm prin nor.
Acolo stau apuse pleoape
De ochii noștrii…sau un dor
Minunății, regate, șoapte
Dantelă albă de condor.
Andrei Evelina
