CUTIA CU AMINTIRI: Prof. Emil Crişan, alias “AMORE”, menţionează în anul 2000: “Mama rugby-ului a fost mama mea!”

Cu toate că nu-şi trădează vârsta, ieşeanul Emil Crişan, preşedintele de onoare al Comitetului Moldova Nord va împlini la toamnă 60 de ani. În tinereţe, a jucat fotbal la Ştiinţa Cluj, sub bagheta celebrului Ştefan Covaci, iar la lotul naţional de rugby a fost eterna rezervă a marelui Alexandru Penciu.

Binecunoscut în lumea rugbyului ieşean, dar nu numai, profesorul Emil Crişan s-a născut în urmă cu aproape 60 de ani la Cluj. După o copilărie sumbră, ocrotită de dragostea fără de margini a mamei, dar suportând şi un suflet fără afecţiune a unui tată cu adevărat vitreg, ardeleanul a găsit o adevarată plăcere în a merge la şcoală, nu atât dintr-o dragoste prea mare de carte, cât mai ales din pasiune pentru orele de sport.

La 12 ani, a început cu înotul, la Voinţa Cluj, iar după alte 24 de luni a jucat fotbal la Ştiinţa Cluj, unde antrenor era pe atunci cel care avea să devină celebrul Ştefan Covaci. Înzestrat cu viteză, Emil Crişan s-a remarcat imediat. Cum a fost atras de rugby povesteşte chiar el: “Toţi colegii mei de clasă practicau acest sport. Cum eu eram cu sufletul pentru colectivul în care trăiam, am fost convins uşor să renunţ la fotbal şi să fac cinste colegilor de clasă prin prezenţa mea la antrenamentele de la rugby. În vacanţa de vară, la ştrandul de la stadionul Victor Babeş, unde îmi petreceam toată ziua, venea avocatul Bebe Lucaci cu cheile de la magazia de materiale şi, cât ai zice peşte, eram echipaţi şi pregătiţi cu tot devotamentul pentru antrenament. Îi sunt profund recunoscător şi mă rog lui Dumnezeu să îi dea multă sănătate pentru binele pe care l-a făcut generaţiei nostre de rugbyşti“.

* Singur, de la 18 ani…

La 16 ani, Emil Crişan a ajuns titular la echipa de juniori de la Cluj, iar un an mai târziu a fost inclus în reprezentativa de juniori a României. În acelaşi timp, făcea saltul în gruparea seniorilor de la Ştiinţa. “Cel mai înverşunat susţinător şi spectator al meu a fost mama, o fiinţă admirată de toată lumea rugbyului, din teren şi din afara lui, pentru felul cum îşi îndemna fiul la luptă şi chiar la sacrificiu pentru victoria echipei sale. Pot spune cu sufletul deschis ca mama rugbyului a fost mama mea“, ne-a declarat profesorul Emil Crişan.

Cum soarta este potrivnică deseori, la 18 ani, adolescentul Emil Crişan şi-a pierdut mama şi a rămas singur în luptă cu viaţa, tatăl său alegând un alt drum. După ce a terminat liceul, ardeleanul poreclit şi “Amore” de către prieteni a devenit student la Conservator, clasa de canto. Nu după mult timp însă, profesorul său i-a spus clar să aleagă între muzică şi rugby. Efortul era prea mare pentru amândouă. Emil Crişan şi-a amintit de acel moment: “Cum eu mă întreţineam doar din ceea ce primeam de la rugby, alegerea a fost clară. Am plecat apoi din Cluj, să fac armata la Dinamo Bucureşti. Acolo, după o jumătate de sezon şi un turneu în străinatate, am intrat în graţiile conducătorilor. Cum în dosarul meu apărea că aveam rude cu domiciliul forţat în Dobrogea, fiind socotiţi chiaburi, mă gândeam că, după cariera de sportiv, să devin magazioner sau cizmar la echipă. Cu tot riscul, am decis atunci să plec de la Dinamo la Bârlad, unde era o echipă promovată în prima divizie. Dupa această mişcare, antrenorul Titi Ionescu, care pregătea pe Dinamo, dar era şi selecţionerul lotului reprezentativ, m-a bătut în cuie ca eternă rezervă la echipa naţională. Totuşi a fost o mare cinste pentru mine, că timp de şapte ani, să fiu prima rezervă pe postul de fundaş al celebrului Alexandru Penciu. Pe care îl socotesc cel mai mare rugbyst român din toate timpurile, cu toate ca alţii au încercat să modifice realitatea în favoarea lor“.

* Idolul din Dealul Copoului

Lumea sportului cu balonul oval, ieşirile din ţară şi contactele pe care le-a avut cu diferite personalităţi, l-au făcut pe timidul Emil Crişan să înţeleagă că fără tupeu, fără acea obraznicie în sensul bun al cuvântului nu va putea depăşi mediocritatea. Ajuns între timp la Politehnica Iaşi, el a devenit imediat idolul spectatorilor de rugby. “Mulţi oameni pe care nu îi cunoşteam scandau după meciuri porecla mea – AMORE. Mă îmbrăţişau cu toţii şi mă însoţeau de la stadion pe drumul spre casă sau aiurea. A fost frumos, a fost un noroc să fac parte din generaţia de aur de la Iaşi“.

Pentru Emil Crişan, anul 1967 a fost unul al marilor realizări: a absolvit Institutul de Educaţie Fizică şi Sport, s-a căsătorit şi tot atunci s-a născut fiul său. “Amore Lucian, băiatul meu, s-a născut din dragoste, şi nu în urma decretului lui Ceauşescu“, ne-a mărturisit vădit emoţionat profesorul Crişan.

După cariera de jucător, a urmat aceea de antrenor. A început cu juniorii de la CFR Iaşi, a continuat cu CSŞ Unirea Iaşi şi cu lotul naţional de juniori. Pentru un timp, a fost şi antrenorul echipei de seniori Politehnica Agronomia Iaşi, aflată în prima divizie. Au fost mai mulţi jucători promovaţi de Emil Crişan la loturile naţionale, precum Ion Bucan sau Pompiliu Borş. Fostul fundaş a remarcat deunăzi, pe lângă acest aspect, şi faptul ca mulţi dintre rugbyştii care s-au aflat pe lângă el, de-a lungul timpului, s-au realizat în profesie, nu numai în rugby. Emil Crişan i-a pomenit pe Marcel Palamariu, rectorul Institutului de Mine Petroşani, Constantin Veriveş, actualul antrenor al lui Poli Nena Iaşi, George Straton, om de afaceri şi director fondator al publicaţiilor Rugby Magazin şi Rugby 100 %, Cornel Negruţ, de asemenea om de afaceri din Baia Mare, Petru Vieru, managerul echipei Poli Nena şi Victor Codreanu, prim-procuror la Curtea de Conturi.

* Locul din tribună

Vădit emoţionat de aducerile aminte, profesorul Emil Crişan ne-a spus în continuare: “Cel mai frumos rugby pe care îl pot juca la 60 de ani este din tribuna stadionului, de unde pot vedea întregul spectacol, unde pot să apreciez orice subtilitate tehnică sau vreo fază miraculoasă, care să mă trimită în delirul anilor care au trecut atât de repede. Să dea Dumnezeu sănătate tuturor sufletelor generoase care pot iubi şi ajuta sportul de performanţă, iar rugbyul de astăzi să fie mai bun ca acela de altădată“.
Astăzi, profesorul Emil Crişan se implică în rezolvarea treburilor cotidiene de la Piscina “Moldova” din Iaşi, acolo unde sportivii s-au simţit întotdeauna ca acasă. Cam în această perioadă, “Amore” va trece Oceanul, fiind invitat la un Congres pe teme de turism la Los Angeles. Apoi, după două-trei săptămâni, răstimp în care îşi va vizita şi unele rude aflate în “Oraşul îngerilor”, profesorul Emil Crişan îşi va relua locul în tribuna stadionului Nena, acolo unde se va bucura de rugby, de succesele echipei Poli Nena Agro din Iaşi.
DAN TEODORESCU – mai 2000