Doar dacă simți că-n vene-ți curge
Bătrâna DUNĂRE ce plânge,
Și-un MUREȘ lin, însângerat,
De dealul OARBEI blestemat,
Și CRIȘURI, ce împreunat
Cu TÂRNAVELE lenevite
Cuprind CÂMPII ce-s înflorite,
Și-o TISĂ lină și un NISTRU
Ce la vecini se varsă-n ISTRU,
Și-n brațe-ți dă tării, CARPAȚII,
Și-n suflet CODRII ce ți-s frații,
Și CÂMPURI large, roditoare,
Și DEALURI care râd în soare,
Și-o GLIE ce-i de pus pe pâine
Ce ieri și azi și răspoimâine
Ne-o tot hrăni flămânda gură
Și ne-o-aminti de cei ce vrură
De-atâtea ori să ne-nnrobească
Pe VATRA NOSTRĂ STRĂMOȘEASCĂ,
Vei fi ROMÂN ADEVĂRAT,
Și-n fața sorții, NE-NFRICAT
Vei fi scoborâtor la RÂND,
Din cei ce-n SUFLETE și GÂND,
Au fost uniți în fața sorții,
C-aici să stăm în VECI, CU TOȚII.
MIRCEA DORIN ISTRATE
