O minciună colectivă, perfecționată tehnologic, decide zilnic ce credem pe internet. Pe rețelele sociale, ceea ce pare a fi „vocea publică”, „furia populară”, „un val uriaș de reacții” sau „susținerea masivă” este, tot mai des, doar o orchestrare în umbră. Grupuri de conturi false, automate sau coordonate între ele creează impresia unei presiuni sociale care în realitate nu există. Fenomenul se numește astroturfing – mecanismul prin care se fabrică artificial o majoritate falsă pentru a influența, intimida, emoționa sau manipula publicul fără ca acesta să știe.
Acestea sunt principalele concluzii ale studiului semnat de Lect. univ. dr. Tănase Tasențe și Lect. univ. dr. Cristina-Dana Popescu, de la Universitatea „Ovidius” din Constanța, publicat în prestigioasa revistă ICONO 14, în articolul “The Fake Majority: Inside the Invisible Machinery of Astroturfing”.
Studiul arată limpede că această „majoritate inventată” este mult mai influentă decât un simplu fake news, pentru că nu falsifică informații, ci falsifică percepția despre ceea ce cred ceilalți. Iar oamenii reacționează instinctiv la ceea ce percep ca fiind opinia generală, nu la adevăr.
1. Iluzia care schimbă realitatea: cum funcționează astroturfingul
Publicul larg își imaginează de obicei că manipularea digitală înseamnă „știri false”. Însă cercetarea arată că manipularea modernă s-a mutat de mult din zona conținutului în zona vizibilității. Astroturfingul nu inventează neapărat informații noi, ci inventează mulțimi, iar această tehnică este considerată de autori mult mai periculoasă, pentru că atacă exact reflexele psihologice ale oamenilor.
Studiul explică faptul că impactul astroturfingului nu provine din cantitatea de informație, ci din aparența unui consens. Conturile coordonate publică aceleași mesaje în același timp, comentariile apar simultan și se repetă ca într-o coregrafie digitală, iar reacțiile sunt distribuite intenționat astfel încât să creeze impresia unei susțineri masive.
Ceea ce pentru utilizator pare un val spontan este, de fapt, rezultatul unei acțiuni organizate. În consecință, oamenii intră într-o spirală a conformării: dacă văd „mulți” cred același lucru, presupun automat că acea opinie este dominantă și că poziția lor este marginală. Astfel, reacționează emoțional, se aliniază, ezită să contrazică și își modifică percepțiile.
Studiul arată că această tehnică este extrem de eficientă, tocmai pentru că lucrează cu reacțiile naturale ale oamenilor la presiunea socială. Nu îi convinge logic, ci social.
2. De ce alfabetizarea media nu este suficientă – concluzia care răstoarnă paradigme
Unul dintre cele mai surprinzătoare rezultate ale cercetării este că alfabetizarea media, deși importantă, nu îi protejează pe oameni de manipulare. Cei doi autori arată că, chiar și atunci când utilizatorii sunt familiarizați cu verificarea surselor, cu analiza critică și cu mecanismele clasice de dezinformare, ei pot fi manipulați cu aceeași ușurință atunci când se confruntă cu o „majoritate falsă”.
Motivul este simplu: alfabetizarea media îi învață pe oameni să verifice informația, dar nu îi învață să verifice mulțimea. Iar manipularea modernă nu mai alterează conținutul, ci alterează contextul social în care acesta apare.
Studiul explică faptul că oamenii nu reacționează doar la ce citesc, ci la „cine mai crede asta”. Sensibilitatea la semnalele sociale este atât de puternică încât chiar și utilizatorii experimentați pot fi influențați de un val artificial de reacții.
Astfel, alfabetizarea media nu activează comportamentul critic decât într-o singură situație: atunci când oamenii își dau seama că sunt manipulați. Conștientizarea manipulării coordonate devine, în mod neașteptat, cheia care declanșează analiza critică și respingerea mesajelor false.
3. Momentul în care utilizatorul „se trezește”: detectarea manipulării schimbă complet reacțiile
Cadrele didactice universitare arată că reacția participanților în mediul online se schimbă radical abia după ce aceștia identifică un semn – oricât de mic – de orchestrare artificială. Studiul evidențiază faptul că oamenii pot intui când un comportament online este „prea sincronizat”, „prea repetitiv”, „prea perfect coordonat”, chiar dacă nu înțeleg tehnic ce este în spate.
Această intuiție devine momentul de trezire: utilizatorii devin brusc mai sceptici, mai prudenți, mai analitici. Încep să citească mesajele cu atenție, să verifice cine postează, să caute profiluri reale, să evite distribuirea și să își formuleze propria părere.
Studiul arată că, exact în acel moment, alfabetizarea media — adică toate cunoștințele pe care oamenii le au despre ce înseamnă o sursă credibilă — se activează pe deplin. Cu alte cuvinte, media literacy funcționează abia după ce utilizatorul a identificat manipularea coordonată. De aceea, cei doi autori susțin că în educația digitală trebuie introduse explicit noțiuni legate de mecanismele invizibile ale manipulării.
4. Efectele psihologice ale unei majorități false: de ce funcționează atât de bine astroturfingul
Studiul arată că oamenii se ghidează natural după opinia celor mulți. Conform autorilor, există o predispoziție psihologică profundă de a evita izolarea. În momentul în care utilizatorii cred că „majoritatea” susține o idee, tind să se alinieze, chiar dacă la început erau sceptici.
Astroturfingul profită exact de această fragilitate: creează impresia că o opinie este dominantă și astfel transformă artificial o poziție minoritară într-una aparent universală. Oamenii reacționează la presiunea socială chiar înainte să analizeze informația.
Acesta este motivul pentru care operațiunile coordonate pot schimba brusc climatul emoțional dintr-un grup, pot radicaliza conversații, pot transforma discuții obișnuite în controverse agresive și pot amplifica tensiuni la nivel național. Studiul subliniază că astfel de efecte emoționale și comportamentale se pot produce chiar și în absența unui conținut fals.
5. Concluzia finală: nu informația este problema, ci percepția
Analiza realizată de cei doi cercetători români oferă una dintre cele mai clare demonstrații că manipularea digitală contemporană se mută de la nivelul informației la nivelul percepției sociale. Oamenii nu sunt manipulați de mesaj, ci de aparența că mesajul este susținut de foarte mulți alții.
Această schimbare de paradigmă înțelege internetul ca pe un spațiu în care lupta pentru adevăr nu se mai duce între informație corectă și informație falsă, ci între percepție reală și percepție fabricată. Iar astroturfingul este mecanismul care ne face să credem că asistăm la voci reale, când de fapt asistăm la o orchestrare digitală.
În concluzie, studiul accentuează faptul că educația digitală trebuie să includă noi competențe: nu doar verificarea informațiilor, ci și recunoașterea operațiunilor coordonate de manipulare. O societate protejată nu este cea care știe să citească critic știrile, ci cea care știe să identifice când cineva încearcă să îi simuleze „vocea publică”.
Studiul complet poate fi consultat aici: https://doi.org/10.7195/ri14.v23i1.2278
