Comunicat
Institutul Cultural Român de la Madrid și Muzeul de Artă din Constanța (MACT), cu sprijinul Consulatului onorific al României în Cantabria, sub auspiciile Ambasadei României în Regatul Spaniei, organizează, în perioada 25 februarie – 31 martie 2026, în localitatea Santander, expoziția „Corpul feminin, între mit și rezistență în grafica românească din perioada comunistă“, la sediul Delegației Guvernului spaniol în Comunitatea autonomă Cantabria.
Cele 23 de lucrări grafice fac parte din colecția Muzeului de Artă din Constanța, parte a proiectului „Muzeul din Depozit“. Expoziția deschide seria evenimentelor din luna martie, pe care ICR Madrid le dedică femeii.
Vernisajul va avea loc miercuri, 25 februarie 2026, ora 18:30, în prezența delegatului Guvernului din Cantabria, Pedro Casares Hontañón, a consulului onorific al României la Santander, Sancho Michell, a echipei Muzeului de Artă din Constanță reprezentată de directoarea muzeului Lelia Rus-Pîrvan, și a directoarei ICR Madrid, Maria Floarea Pop.
Curatoarea expoziției, Lelia Rus-Pîrvan, a selectat cu precădere linogravuri și litografii semnate de graficieni români activi în în perioada comunistă, precum Constantin Baciu, Corina Beiu Angheluță, Eva Cerbu, Lucia Cosmescu, Emilia Dumitrescu, Vintilă Făcăianu, Ana Iliuț, Dimitrie Nicolaide și Iulian Olariu, care au navigat între cerințele ideologice ale regimului (realism socialist) și expresia personală, unii dintrei ei evoluând spre expresionism. Un contrapunct esențial în cadrul expoziției îl constituie însă ilustrațiile realizate de Geta Brătescu pentru Mutter Courage. Artista, recunoscută prin participări la Bienala de la Veneția, expoziții la Centre Pompidou și MOMA, și premiată pentru contribuțiile sale la arta contemporană, exemplifică libertatea creativă totală, reușind să interpreteze tema clasică din piesa lui Brecht fără a-i diminua mesajul. Seria Mutter Courage din 1965 (inclusiv litografii și dry-point) evidențiază evoluția sa de la ilustrație spre o expresivitate conceptuală și feministă subtilă, oferind un contrast puternic cu grafica oficială socialistă a epocii.
Expoziția „Corpul feminin, între mit și rezistență în grafica românească din perioada comunistă“ investighează una dintre temele recurente și profund problematice ale epocii comuniste: reprezentarea corpului feminin. În universul vizual al comunismului, corpul feminin ocupă un loc central, dar profund ambiguu. Femeia este reprezentată ca simbol al progresului, al forței productive și al viitorului socialist, fiind însă, în același timp, redusă la o funcție ideologică. În arta românească se construiește astfel sistematic mitul „super-femeii”: o figură infatigabilă, mereu tânără și zâmbitoare, capabilă să muncească fără efort, să susțină economia și să asigure continuitatea biologică a statului.
În afișe și lucrări grafice din perioada 1958-1965, femeia apare integrată perfect în peisajul industrial și agricol, alături de fabrici, utilaje sau câmpuri cultivate. Feminitatea este redefinită în termenii eficienței, disciplinei și sacrificiului, pierzând orice legătură cu intimitatea sau vulnerabilitatea. În spatele acestei imagini idealizate se află însă o realitate dureroasă: femeile reale suportau o dublă povară, fiind simultan muncitoare și mame, cetățeni model și piloni ai familiei. Emanciparea promisă de discursul oficial se transforma, în practică, într-o formă de control suplimentar asupra corpului și vieții personale.
Selecția de lucrări din expoziție conturează o tipologie recurentă a femeii-muncitoare, prezentă în scene de muncă agricolă și industrială. Lucrările dedicate muncii industriale precum Filatoare, Natașa țesătoare de plase, Dulapul cu bobine, Relonulsunt esențiale pentru înțelegerea mecanizării simbolice a corpului feminin. Firul, bobina sau materialul sintetic devin extensii ale corpului, iar corpul, la rândul său, devine parte a aparatului (re)productiv. Excesul de ordine, claritatea compozițională și monumentalitatea figurilor trădează artificialitatea construcției ideologice. În repetiția temelor precum Altoiul puieților, Culesul merelor sau Cules de rod se instalează monotonia și constrângerea, iar acolo unde propaganda încearcă să fixeze un ideal, apare, paradoxal, o fisură.
Muzeul de Artă din Constanța a dobândit o existență instituțională în anul 1961, însă, în pofida acestei istorii relativ recente, s-a impus rapid ca unul dintre cele mai importante repere culturale naționale. Printr-o politică coerentă de achiziții și prin asumarea constantă a misiunii sale de conservare, cercetare și valorificare a artei moderne și contemporane, muzeul deține un patrimoniu semnificativ, capabil să reprezinte astăzi o imagine a artei românești de secol XIX – XX. Un rol esențial în configurarea acestui patrimoniu l-a avut fondul de grafică, dezvoltat în mod susținut mai ales în perioada 1962–1989. În cazul lucrărilor realizate în tiraj mare, cum sunt cele din selecția expoziției, muzeului îi revenea, conform unei dispoziții interne a Ministerului Culturii de la acea vreme, exemplarul cu numărul 7 din fiecare ediție achiziționată în mai multe exemplare. Această practică administrativă a condus la formarea unei colecții substanțiele, care reflectă fidel temele și mecanismele ideologice ale artei grafice din această perioadă.
Accesul publicului este este liber.
