În toamna anului 1958, pe când tocăliile sunau pe dealul viilor din Drăgășani, expropiate de către regimul comunist, chiar în primele zile de școală, m-am gândit să înființez un cenaclu literar. Eram în clasa noua de liceu, și deja debutasem în luna mai cu poezia ”Eu m-am născut când… ” în prestigioasa revistă”Tribuna. ” Discutând cu prietenii și colegii mei despre această propunere, Bebe Vulpe, Lică Liviu și Dinu Viorel, am hotărât să facem acest pas, pe atunci curajos, fiindcă securitatea comunistă nu prea dădea voie la întruniri.
Intr-o după amiază m-am dus la Casa de Cultură de pe strada Decebal, la metodistul cultural Trășculeasa, și i-am spus despre intența mea.Acesta a fost de acord.Așa că am convocat într-o joi, la ora 16, prima ședință a cenaclului, punând afișe la Liceul cu Ceas și la Școala Viticolă din Leulești.
La prima ședință am fost prezenți zece elevi:Țene Florinel Sandu, Ilie Vulpe, Nicușor Bărbulescu, Dinu Viorel, Lică Liviu, Tuța Vulpe, Dumitru Raiciu, Bebiță Dumitru, Gabi Mitrache și Radu Vasile și Dumitru Constantin.O parte din aceștia eram și jucători de footbal la ”Unirea ”Drăgășani, echipă ce juca în campionatul regional, eu fiind portar.
In perioada aceea membrii cenaclului au jucat piesa de teatru”Florile Sarmisegetuzei ”, scrisă de mine, pe scena Școlii Agricole din Grădinari.
La prima ședință am propus ca cenaclu să se numească ”Gib Mihăescu”, ale cărui cărți le citisem, împrumutate de la fiica cea mică a lui Gib, Ionica.Casa acestuia nu era departe de casa noastră. Și datorită faptului că am fost prins cu romanul ”Rusoaica ” la școală, am fost eliminat trei zile de către directorul Gh.Chelărescu.dar și pentru faptul că făcusem o gazetă din lemn cu patru rubrici, intitulată”Gazeta Drăgășanului ”, pe care am atârnat-o pe gardul din fier forjat al liceului.În acest caz am fost anchetat de securitate, atât eu, cât și colegul Nicușor Bărbulescu, cu care făcusem gazeta și scrisesem articolele.Practic erau două poezii despre natură și două recenzii de cărți.
A doua joi, când am avut ședința de cenaclu, a venit secretarul cu propaganda de la raionul de pertid, „tovarășul” Nikita, care ne-a interzis să denumim cenaclu cu numele lui Gib Mihăescu, spunându-ne:
-Tovarăși uteciști, Mihăescu, ăsta, a fost un legionar. Partidul vă interzice să numiți cu acest nume cenaclul vostru.Numiți-l Lenin, Feodor Dostoievski, chiar și Eminescu, chiar dacă e discutabil și ăsta…
-Tovarășe secretar, am intervenit eu, îl numim”Orizont ”! E bine?
-E bine, tovarășe utecist.Cum zici, că te cheamă?
-Țene Florinel Sandu!
-Tu ești ăla care ai publicat în primăvară în ”Tribuna ”?
-Eu!
-S-au interesat unul de tine de la revista asta!Unul…Negoiță irimia!
-E redactor cu poezia!
Astfel a fost ”botezat ” cenaclul nostru, la care până în 1964 nu a venit nici-un profesor.Numai domnul, fost avocat, Ion Vasile, tatăl colegului nostru Radu.In perioada 1960-1964, cenaclu a fost condus de profesorul de latină Niță Popescu, după care l-am preluat eu când am terminat facultatea.În perioada aceea am fost redactorul Stației de Radioficare la care făceam emisiuni radio, o oră pe zi.După 1964, am început să ținem șezători literare în căminlele culturale din comunele limitrofe orașului Drăgășani.În urma unei ședințe de acest gen, la Căminul Cultural din Prundeni, soția mea, poeta Titina Nica Țene, a publicat în ziarul regional ”Secera și ciocanul ” din Pitești, o informație, relatând activitatea noastră de la Prundeni, scriind că cenclul ”Gib Mihăescu” a desfășurat aceast activitate culturală., la care au participat:Al.Florin Țene, Doru Raiciu, Ilie Vulpe, Nicușor Bărbulescu, procuroru Nicolae Cochinescu.
Cu ziarul în mână m-am dus la secretarul raional cu propaganda, și i-am arătat articolul.
-Vedeți tovarășe Nichita?
Acesta a citit articolul și a stat puțin pe gânduri.
-Dacă Regionala de Parid a aprobat, aprob și eu1
-Astfel am putut să”botezăm ”cenaclu nostru cu numele scriitorului nostru.
Tot atunci Nicolae Manolescu a publicat o antologie de proză scurtă în care a inclus și o nuvelă a lui Gib.În 1965 a apărut și culegerea de nuvele a lui Gib Mihăescu” Noaptea focurilor.”. În conștința politrucilor de la raionul de partid se făcuse lumină.Partidul l-a acceptat pe Gib Mihăescu.
Din perioada aceea activitatea cenaclului s-a desfășurat sub numele scriitorului iubit de noi.Au început să vină la cenaclu și profesorii: Emil Istocescu și Mihăescu. Cu toate că nici-un profesor nu a participat la înmormântarea doamnei Elena Mihăescu. Eu am cumpărat, din partea cenaclului, o coroană de flori, și am purtat pe umeri împreună cu încă cinci persoane, coșciugul, pe care l-am scos din Catedrală. Slujba de înmormântare a ținut-o preotul Grigore.Purtând pe umeri coșciugul doamnei Elena, prietenă cu mama mea, și văzând că în urma dricului nu era nici-u intelectual, nici-un profesor, mi-a venit în minte proverbul chinezesc:” Trădătorii întotdeauna seamănă cu oamenii cinstiți, mincinoșii seamănă întotdeauna cu cei care spun adevărul.”
Procurorul Nicolae Cochinescu venea la fiecare ședină și citea câte o povestire din viitorul volum”Cavalerul albastu și alte povestiri ”, apărut la editura”Ion creangă ”, în 1971.
Eu, fiind redactorul Stației de Radioficare, în fiecare sâmbătă, trasmiteam emisiunea ”Scriitori drăgășeneni ”, în care scriitori, membrii ai cenaclului, își citeau din creațiile lor.Au citit din creațiile lor și scriitori din rm.Vâlcea ca: Doru Moțoc, George Țărnea, Petre Petria etc.
In 1974 am lansat acrtea de debut apărută la editura bucureșteană”Litera ”
.cartea de poezii se numește ” Ochi deschis.”. La lansarea ce a avut loc la librăria din Drăgășani a vorbit Ion Șt.Lazăr, Emil Istocescu și dr.Văcărescu.Au recitat din poeziile mela actoița de la Teatru Național Iași Ada Gârțoman și actorița de la teatru din Vâlcea Luminița Mitrache..
A fost perioada când colaboram la Monografia orașului Drăgășani cu preotul Bălașa.
În ultima perioadă a cenaclului până am plecat la Cluj-Napoca, au început să vină și profesorii Mihăescu și Istocescu.Motivul fiind activitatea deosebită pa care o desfășuram și promovată în ziarele din Piteși ” Secera și ciocanul”și în ultima perioadă în ziarul județean”Orizont. ”
După cutremurul din 1977, am plecat la Cluj-Napoca, unde m-am stabilit înființând aici două cenacluri.în capitala Ardealului am scris o carte despre Gib Mihăescu, un exemplar se află la muzeul din orașul natal și alt exemplar la Biblioteca Municipală Drăgășani.
Însă, mă bucur că cenaclul meu de suflet ”Gib Mihăescu ” este condus cu profesionalism de scriitorul Marian Bărăscu.căruia îi mulțumesc din suflet.Atașez prezentei mai multe fotografii care ilustrează activitatea cenaclului de pe timpul când îl conduceam.
Al.Florin Țene
Președintele internațional al Ligii Scriitorilor
Membru al Academiei Americană Română de Cutură și Știință
Membru de Onoare al Municipiului Drăgășani
Și cu voia dumneavoastră
Membru de Onoare al Cenaclului Gib Mihăescu
