Ziua Internațională a Educației : Poeme de Mircea Dorin Istrate

ÎNVĂŢĂTOAREA

A semănat destine mereu pe-a vieţii cale
Şi pus-a înainte trăirea dumisale
Copiii să înveţe din cărţi să buchisească,
Să scadă, să adune, să-mpartă şi să-mi crească
Averea cea de aur primită spre păstrare,
Din ea să se hrănescă pe-avieţii lor cărare.

A dat fără să ceară la nimeni vreo răsplată,
S-a bucurat când roada a fost mărită faptă
Simţind că o petală din lauri-nălţării,
Sunt pentru ea buchete, primite pe-a-nserări
Cărare, ce ca mâine se termină de-acuma,
Că prea îi simte-n spate răcorile şi bruma.

Şi-a împlinit menirea cuprinsă-n cel destin,
A fost şi multă miere dar şi amar pelin,
Şi bucurii să-i treacă necazurile toate,
Şi întristări, speranţe, regrete, mestecate,
De toate, ca să ştie cel gust la fiecare,
Din el la toţi să-mpartă hrănindu-i în visare.
*
Acum, îmi stă de-oparte , în colţul ei de lume,
Mai are-o tresărire când cineva îi spune
Aşa, mai cu sfială, mai dulce, mai cuminte
Un ‚’’ Sărut mâna doamnă’’, de-aducere aminte
Ca semn că nu uitat-a pe-a lui învăţătoare
În anii scurşi ca clipe , pe-a timpului cărare.
**
Pe lume nu-s cuvinte să-i mulţumiţi vreodată
De ce va pus în inimi atunci, ca viaţa toată
Voi să-i purtaţi comoara din suflet dăruită,
Curată nestemată , în aur poleită.
Iar de-o vedeţi vreodată trecând prin cea mulţime
Smeriţi să-i faceţi vorbă , cu un cuvânt de bine.

SĂRUTA-VOI MÂNA CARE

Într-un târziu, spre doamna-nvăţătoare
Mă-ntorc cu drag din marginea uitării,
Şi-n cupa vieţii sale-i pun o floare
Să-i îndulcească anii înserării.

Iar în cuvinte mute, miruite
De gând curat ascuns în lăcrimare,
Mă voi ruga la Tine, Preamărite,
Să-i ocroteşti cea cale în iertare.

Şi zilele să-i faci o bucurie
Că s-a-mpărţit în noi, în fiecare,
Să învăţăm a socoti şi-a scrie,
Să descifrăm a slovelor cărare.

Ce ea ne-a dat, nu are preţuire,
Şi nici măsură-n aur şi carate,
E scânteierea cea de vieţuire
Ce fără ea trăirea nu se poate.

***
De-o vezi cumva pierdută în mulţime
Opreşte-o! şi sărută-i mâna care,
Pe tine, ne-nceputu-n isteţime
Mi te-a pornit pe-a vieţii grea cărare.

Mircea Dorin Istrate