Sunt doar un clovn cu zâmbetul de sticlă,
Jonglez cu nopţi şi mă arunc în zile,
Dar uneori, mi se mai face frică
De mine, rătăcindu-mă de mine
Am amintiri ascunse-n buzunare
Dintr-un bătrân şi prăfuit acum,
Şi-atunci când râsul mi-e amar şi doare,
Le-arunc printre baloane de săpun
Şi-alerg să uit, şi-alerg să le racapăt,
Căci ce-aş mai fi de nu le-aş mai avea?
Şi plâng să uit, şi râd apoi că-n treacăt,
Mă rătăcesc chiar şi de umbra mea
Sunt doar un clovn, atât, sunt doar un clovn
Ascuns după un zâmbet ca de sticlă,
Dar uneori, ca fiecărui om,
Mi se mai face frig şi-un pic de frică
De oameni care au uitat să râdă,
De suflete ce nu mai ştiu să plângă.
Sursa poezie: Potecuţa
Sursa foto: pixabay
8 comentarii