Demult, pe plaiuri cu zăpezi celeste,
Stăteau bătrânii vremii la taifas,
La vetre-ncinse-n clipe de răgaz
Cu adumbriri de veri în bărbi şi plete.
Prunci odihneau la sân de mir şi lapte,
Cu furca-n brâu lin se torceau ” porunci “,
Puneau Ţara la cale mândre ” frunci ”
Din simple bojdeuci, nu din palate.
Biserici cu-agheazmă sfântă şi poveţe
Ne așteptau cu har de sărbători,
Din cer cădeau fulgi-îngeri, sub ninsori
Vedeam pe Dumnezeu zâmbind pe feţe.
E Gerul Bobotezei sacră iarnă
Cu amintiri, troiene, sănii, vis,
Se-ntorc străbuni din timpuri, din abis,
Cu chipuri dalbe sfaturi să ne cearnă.
E Gerul Bobotezei sfânt şi aspru,
Mângâietor balsam pe plai şi răni,
Cu suflet sincer, cald, și vin în căni,
Să-i ascultăm povaţa de Sihastru.
( vol. ” Călătorul “, Editura Vatra veche, 2018 ? )
Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor Români. Filiala MUREȘ,
Uniunea Scriitorilor de Limbă Română – Republica Moldova )
Demult, când vremurile erau vremuri iar oamenii, oameni… ❄❄❄
MUGUREL PUȘCAȘ
