01 septembrie 2026
Președintele României, Nicușor Dan, a participat marți, 1 septembrie 2026, la întâlnirea internațională a tinerilor ortodocși (ITO 2026), care a avut loc la Catedrala Națională.
Vă prezentăm în continuare transcrierea alocuțiunii susținute în cadrul evenimentului:
Înaltpreasfințiile Voastre și Preasfințiile Voastre,
Distinși reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Surori,
Dragi tineri delegați ai Eparhiilor,
Stimați reprezentanți ai autorităților centrale și locale,
Dragi invitați,
E o mare bucurie și onoare pentru mine să fiu cu dumneavoastră astăzi în acest loc important, simbolic pentru România.
Încep prin a ura bun venit invitaților noștri străini. Veți fi tot timpul bineveniți în România. Nu mai sunt primarul Bucureștiului, să urez bun venit celor din România și diaspora, dar bine ați venit.
Vreau să felicit Patriarhia și Arhiepiscopia Bucureștiului pentru organizarea acestui eveniment cu o temă atât de actuală – tinerii, familia și viața în Hristos, și sunt convins că veți avea timp zilele astea să reflectați fiecare dintre dumneavoastră, și toți împreună, într-o lume în care pare că totul este pus în discuție, la care sunt acele valori în care credem și în care să așezăm lumea și societatea noastră.
Bineînțeles că acesta este o întâlnire cu precădere spirituală. Pe mine mă preocupă mai mult societatea, și, de asta, permiteți-mi să vă exprim deschis niște gânduri pe care le am.
În primul rând, aș vrea să vă invit să mărturisiți public, și nu doar în interiorul bisericii lucrurile, valorile în care credeți, pentru că mi se pare că această mărturisire lipsește din societatea noastră, și pare că locul unei mărturisiri care să fie ferme, dar simple și decente, în spațiul public este luat de farisei. Și mă îngrijorează aderența pe care unii dintre aceștia o au în părți ale societății românești.
Același lucru despre naționalism. Pentru că țara asta are o istorie, noi nu venim de nicăieri. Au fost oameni în locurile astea care au luptat pentru niște valori și care au făcut ca noi să fim azi ceea ce suntem. Și trebuie să fim mândri de oamenii ăștia. Privind înapoi la ce au reușit ei să realizeze, trebuie să credem că noi putem să facem din țara asta ceea ce au visat ei și ceea ce visează fiecare dintre noi pentru copiii noștri.
Și tocmai pentru că în spațiul public nu există suficientă această mărturisire și aprecierea noastre față de trecutul acestei țări și a unui naționalism sănătos, vedem că spațiul public este dominat, pe de o parte, de defetiști care spun că nu o să putem să facem niciodată nimic în țara asta și, în partea cealaltă, de demagogi care se bat cu pumnul în piept și se cațără ei pe niște elemente esențiale ale trecutului, și exact vocea celor care, cu decență, cred și muncesc pentru România din păcate nu se aude și trebuie să se audă.
Și ultimul lucru despre divizarea din societate. Pare că nu mai avem răbdare să îl ascultăm pe celălalt. Evident că tot timpul vom fi diferiți, tot timpul vom avea argumente unii împotriva celorlalți, și asta e sănătos. Ce nu e sănătos este să ne închistăm și să nu mai auzim ce crede celălalt și, în felul ăsta, să nu reușim să colaborăm ca să avansăm împreună.
Și, din nou, de ce se întâmplă lucrul acesta? Pentru că nu sunt suficient de prezenți în spațiul public oameni care au argumente, oameni capabili să îl asculte pe celălalt și, în loc să auzim un dialog de substanță care să ne facă pe toți să progresăm, auzim urlete dintr-o parte și din alta.
Aici suntem, dar, când văd atâția tineri, nu pot decât să fiu optimist.
Deci vă doresc zile rodnice, vă doresc să simțiți această comuniune, să profitați de oameni mai înțelepți decât voi și să continuați să credeți în România.
