Mircea Dorin Istrate, poet, profesor, director de școală și director de muzeu, este una dintre figurile marcante ale liricii contemporane transilvănene, desemnat adesea, pe drept cuvânt, drept „Voievodul poeziei ardelene”. Născut în Ardeal și format în spiritul valorilor autentice ale acestui spațiu cultural, el și-a început activitatea literară relativ târziu, în anul 2006, la vârsta de 62 de ani. Cu toate acestea, în doar câțiva ani, poetul a atins o prolificitate și o profunzime remarcabile, adunând peste 4000 de poezii și 33 de volume, din care 25 au fost deja publicate.
Debutul său publicistic s-a produs în 2007, când a obținut Premiul I la Concursul Național de Poezie de la București, semn al unei recunoașteri rapide a talentului său nativ. Ulterior, întreaga sa operă a fost încununată de numeroase distincții naționale și internaționale, între care se remarcă Premiul Național „Opera Omnia” (2024), Medalia „Cetățean de Onoare al Culturii”, Ordinul „Donum Sacrum Unitatis”, Diploma „Stejarul de Aur” – Montreal (2025), precum și titlul de „Pro Libro Senator” la Târgu Mureș (2021).
Membru al Consiliului Director al Ligii Scriitorilor Români, Mircea Dorin Istrate este totodată Președinte Onorific al Filialei Mureș a L.S.R., pe care a fondat-o în 2015 și a condus-o cu distincție până în 2024.
Criticii literari și colegii de breaslă, între care prof. dr. Anica Leicu și Liliana Moldovan, subliniază dimensiunea spirituală și vizionară a poeziei sale. Anica Leicu îl definește drept un „voievod al poeziei ardelene” care „a depășit de-acum granițele imaginative ale cuvintelor”, un poet ce picură „cu neasemuit har și dar” sensuri profunde în sufletul cititorului.
Versurile sale sunt caracterizate de o poetică a armoniei cosmice, în care elementele naturii, misterul divin și condiția umană se împletesc într-o viziune totalizatoare. În spiritul marilor poeți transilvăneni – Lucian Blaga și Ioan Alexandru –, Mircea Dorin Istrate caută sacralitatea ascunsă în lucrurile simple, construind o poezie meditativă, dar caldă, plină de credință și speranță.
El recuperează, de asemenea, dimensiunea patriotică și identitară a poeziei românești, fără a cădea în retorică. Poeziile sale dedicate neamului, istoriei, satului și eroilor români au o vibrație sinceră, născută din convingerea că poezia este o formă de rugăciune pentru sufletul colectiv al națiunii.
În plan tematic, opera sa acoperă o largă paletă: de la poezia religioasă (care trădează o intensă trăire mistică), la poezia socială și cea de dragoste, până la lirica universală a omului confruntat cu timpul și infinitul.
Prețuit de confrații săi, Mircea Dorin Istrate este o prezență vie în viața culturală a Mureșului și a Transilvaniei. Activitatea sa ca organizator, mentor și animator cultural a dat un nou suflu mișcării literare locale. Prin fondarea și coordonarea Filialei Mureș a Ligii Scriitorilor Români, a contribuit la consolidarea unei rețele culturale active, care a promovat literatura autentică și valorile spirituale românești.
Scrisorile de felicitare și aprecierile primite din partea unor personalități de prim rang – Patriarhul Daniel, Acad. Ioan-Aurel Pop, Mitropolitul Laurențiu Streza, Al. Florin Țene – confirmă nu doar recunoașterea valorii sale poetice, ci și respectul față de misiunea spirituală pe care o poartă cu demnitate.
Din punct de vedere estetic, poezia lui Mircea Dorin Istrate se înscrie într-o tradiție post-blagiană, în care metafora și simbolul cosmic capătă roluri definitorii. Poetul cultivă o lexicalitate arhaizantă, plină de solemnitate, dar păstrează în același timp un ton modern, reflexiv.
Mircea Dorin Istrate este un poet al purității și al înfiorării metafizice. În fața infinitului, poetul nu descrie, ci trăiește. El nu vorbește despre cer, ci îl invocă. Această dimensiune trăită, „dinlăuntru”, conferă autenticității sale o forță aparte.
Criticul Al. Florin Țene, într-un articol dedicat poeziei contemporane ardelene, remarca faptul că *„Mircea Dorin Istrate ridică poezia transilvăneană la rangul de misiune spirituală, prin limpezimea expresiei și sacralitatea viziunii”*¹.
Mircea Dorin Istrate se impune ca o conștiință poetică a Ardealului contemporan, un creator care a reușit, prin autenticitate, credință și sensibilitate, să transforme poezia într-un act de comuniune cu divinitatea și cu neamul său.
Opera sa, vastă și profundă, va rămâne reper de frumusețe și moralitate artistică în literatura română de azi.
AL. FLORIN ȚENE
Note critice
1. Al. Florin Țene – Despre poezia ardelenească contemporană, în Revista Bogdania, nr. 130/2025.
2. Anica Leicu – Un gând curat și sincer despre Mircea Dorin Istrate, în Bogdania, nr. 131–132, mai–iunie 2025.
3. Liliana Moldovan – Profil de creator și mentor cultural, în Revista Ardealul literar, nr. 2/2024.
Bibliografie selectivă
Istrate, Mircea Dorin. Lacrimi pentru neamul meu, Editura Vatra Veche, Târgu Mureș, 2010.
Istrate, Mircea Dorin. Cânturi pentru cerul românesc, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2014.
Istrate, Mircea Dorin. Din lacrima Ardealului, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2018.
Istrate, Mircea Dorin. Poeme pentru Dumnezeu și Neam, Editura Armonii Culturale, Adjud, 2021.
Țene, Al. Florin. File din istoria Ligii Scriitorilor Români, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2023.
Leicu, Anica. Un gând curat și sincer despre Mircea Dorin Istrate, în Bogdania, nr. 131–132, mai–iunie 2025.
